La pas prin Crovuri, de la Piatra Pușcată până în Cheile Țăsnei

autor: Patricia

Data: mai 2019

Valea Cernei este bogată în locuri pitorești, o multitudine de trasee și locuri pline de istorie și legende. Peisajul este dominat de creste calcaroase, chei, cascade, lapiezuri și doline ce te invită să le descoperi frumusețea la pas. Un traseu pitoresc, pe care am pus ochii de ceva vreme, te poartă prin Crovurile din Munții Mehedinți, numite de localnici „Poienile de sus ale Cernei”, o înșiruire de poieni însorite, cu fundul plat și acoperit de iarbă măruntă, înconjurate de culmi calcarose. Crestele din jurul poienilor le ascund de ochii curioși ce privesc spre culmile Munților Mehedinți, iar la o primă privire nici nu ai bănui că în spatele pereților amențitor de abrupți sunt suspendate aceste amfiteatre sau stadione naturale.

Și totuși ce sunt corvurile astea? Crovul este o depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare, dotarită acțiunii apei freatice. Cuvântul „crov” este folosit în Banat și Oltenia cu sensul de „depresiune” și provine din sârbescul „krov”, cu sensul de acoperiș, acoperământ.

Crovurile din Mehedinți sunt cele mai mari depresiuni carstice din România, cu un peisaj unic și foarte pitoresc, intervenția omului aici fiind una exclusiv pastorală. Stânele și animalele sunt încă prezente în Poienile de sus, cu iarba lor crudă atât de bună pentru pășunat.

Crovurile au dimensiuni și forme diferite, iar dacă ar fi să le clasificăm geografic avem după cum urmează:

  • polie = depresiune carstică închisă din toate părțile, în general alungită, mărginită de versanți abrupți, cu fundul (aproape) plat, atingând dimensiuni de la câțiva km până la câteva zeci de km. Așa cum este Poiana Belentina;
  • dolină = formă de relief cartic, cu aspect de depresiune în formă de pâlnie, mai mult sau mai puțin rotundă, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafață, în special calcar. Dolinele au diametre de la câțiva metri, până la peste 1 km. Poiana Mare, Crovul Mare și Crovul Medved sunt doline;
  • uvală = formă de relief carstic de suprafață, alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline. Așa cum sunt Poienile Porcului.

Hai că ne-am lămurit cu geografia, să vedem cum stă treaba cu traseul 🙂 . Crovurile fiind pe lista noastră de multă vreme, am zis să facem o tură mai lungă să ne bucurăm de frumusețea locurilor cât mai mult.

Traseu: Piatra Pușcată/confluența Tâmnei cu Cerna (km 26 DN 67D) – Cheile Tâmnei – Crovul Mare – Poienile Porcului – Crovul Medved – Poiana Ploștinioarele – Vf. Pietrele Albe – Poiana Tășnei PG – Cheile Tășnei – Motel Dumbrava( km 18 DN 67D) CA

  • marcaj: punct galben PG + cruce albastră CA
  • durată:  8 h
  • lungime: 19 km
  • dificultate: mediu – dificil. Iarna nerecomandat între Piatra Pușcată – Poiana Tășnei.
  • surse de apă: există două izvoare pe prima parte a traseului după Piatra Pușcată, figurează și pe hartă. Porțiunea de traseu dintre Cheile Tâmnei – Crovuri – Poiana Tășnei este lipsită de apă. Se găsește un izvor între Poiana Tășnei și Cheile Tășnei, iar în perioadele fără secetă și în chei se găsește apă.

Util: – recomandăm utilizare unei perechi de bocanci pentru aderență, porțiunile de traseu ce urcă/coboară prin pădure fiind abrupte, iar în caz de ploaie devin alunecoase;

–  atenție la vipere, zona fiind cunoscută pentru numărul crescut al acestora;

– un bun loc de campare se află lângă Motel Dumbrava, locul e curat și dispune și de toalete.

harta
extras din harta „Munții Noștri” – MN 14

harta 3d

Punctul de intrare în traseu se află la aproximativ 20 km amonte de Băile Herculane, în locul în care se află Piatra Pușcată. Un bun reper este un popas cu banci aflat pe partea stângă a drumului, iar în dreapta, în curbă, se poate observa panoul de intrare în traseu. Poteca urcă prin pădure urmând marcajul punct galben PG, traseul fiind comun și cu marcajele triunghi albastru TA, punct roșu PR și cruce roșie CR până la un moment dat.

Util: traseul se poate parcurge și în sens invers, cu plecare de la Motel Dumbrava prin cheile Tășnei. Noi recomandăm totuși să abordezi traseul cu plecare de la Piatra Pușcată, porțiunea dintre Pietrele Albe și Poiana Țăsnei având o diferență de nivel de aproximativ 550m, printr-o zonă de pădure. Este mai ușor de parcurs diferența de nivel în coborâre, după ce ai văzut ce era mai interesant pe traseu și durează mai puțin decât urcarea pe aceeași porțiune.

Începem să urcăm pe poteca ce ne poartă printre arbori și blocuri de calcar presărate pe versant. Urcarea este destul de susținută și cam alunecoasă pe alocuri după ploile din zilele trecute. Pădurea ni se dezvăluie în toată frumusețea sub lumina dimineții, verde crud și tril de păsări ne înconjoară. După aproximativ 15 minute ajungem la un pârâu și hotărâm să luăm apă, neștiind care e situația izvoarelor figurate pe hartă. După încă 15 minute găsim și primul izvor „amenajat”, ce se bucura de un debit bun, primăvară fiind bogată în ploi.

După 50 de minute de la plecare ajungem la al doilea izvor, dotat cu jgheab și căni, aflat la liziera pădurii. Înainte de a ieși din pădure ne despărțim de marcajul triunghi albastru TA ce duce spre Vârful lui Stan, iar noi urmăm marcajul punct galben PG spre dreapta. O frumoasă poiană ni se deschide în față, cu vite ce pasc, căpițe și sălașe, străjuite de culmile calcaroase ale Munților Mehedinți. Din poiană avem vederi către creasta Munților Cernei, unde se zăresc încă petice de zăpadă. Se vede și Cătunul Ineleț, iar pitorescul ne cucerește de tot când zărim o poieniță sub forma de inimă. 😀

De aici traseul se conturează la 90˚ spre stânga și intrăm în pădurea de la baza culmilor calcaroase. Urcăm și tot urcăm , iar în scurt timp poteca iese din pădure și ajungem la un punct de belvedere, de unde panorama se deschide larg către Inelet și Munții Cernei.

Poteca urcă până la baza stâncilor, unde ne întâmpină versanții abrupți ai Cheilor Tâmnei sau Foeroaga Tâmnei in grai local. Poteca urcă în serpentine pe grohotiș, pe o porțiune scurtă. Deasupra noastră străjuiesc pinii negri de Banat, răspândiți în sud-vestul României, 90% din suprafața ocupată regăsindu-se chiar aici în Parcul Național Domogled – Valea Cernei.  Urcăm ușor și descoperim o porțiune mai domoală a cheilor, ce în scurt timp se deschide către o vale seacă deasupra căreia se înalță din nou pereții calcaroși.

Acești ultimi străjeri de stâncă ai cheilor Tâmnei ne conduc către intrarea în Crovul Mare, unde o lume complet diferită ni se dezvăluie: o dolină adâncă de peste 100 m, pe fundul căreia se așterne un covor de iarbă crudă din care răzleț răsar fagi, culmile fiind îmbrăcate cu lapiezuri și arbori.  O lume atât de tihnită, atât de diferită de toată agitația pe care o văzusem în jurul stațiunii Herculane… ce bine că lumea asta frumoasă e ascunsă privirii și presupune o urcare de circa 2 ore 😛 . Ne luăm răgaz de popas să admirăm pe-ndelete Crovul Mare.

Util: din Crovul Mare se poate ajunge în Poiana Belentina, urmând marcajul punct roșu  PR spre stânga după ce ajungi în crov. La Isverna se poate ajunge urmând marcajul cruce roșie CR.

Traseul nostru continuă 90˚ spre dreapta, urmărind marcajul punct galben PG ce urcă pe unul din versanții dolinei. Admirăm și de sus frumusețea amfiteatrului natural al Crovului Mare, ce îl lăsăm în urmă căci ni se deschid în față Poienile Porcului. Poienile se succed una după alta, înconjurate de creste dantelate, cu lapiezuri preasărate din loc în loc. Peisajul ne fascinează, privirea se plimbă de jur-împrejur, fără nici un risc de împiedicare căci terenul este plat, atât de plat încât greu îți vine a crede că vârfurile din jur depășesc 1200 m. Nu degeaba le-au denumit localnicii Poienile de sus.

Un ușor urcuș într-o șa ne aduce de-asupra Poienilor Porcului, de unde putem să cuprindem cu privirea succesiunea lor, iar în zare se vede și Vârful lui Stan. Petrecem câteva minute bune să contemplăm peisajul inedit.

Util: marcajul e mai rar în Poienile Porcului, dar cu o hartă la-ndemână nu ai niciun fel de problemă. Traseu e liniar și se traversează cele trei crovuri în direcția S-E.

Trecuți de șa, în fața noastră se dezvăluie mărețul Crov Medved, „mevded” în limbile slave însemnând urs. De urs nu știu ce să zic, dar jos în crov pășteau liniștiți cai în jurul unei stâne. Coborâm printre lapiezuri și ne bucurăm de frumusețea locului cu un popas de prânz, mai ales că știm că este ultimul crov de pe traseul nostru și parcă ne e greu să ne despărțim de peisajele frumoase.

Norii încep să se adune și e timpul să ne urnim din loc, știind că prognoza anunța ploi spre ora 17. Așadar urmărim marcajul punct galben PG spre Poiana Ploștinoarele, unde ne aștepta stâlpul indicator ce l-am  zărit din depărtare. Urcăm în poiană și aflăm că urcarea spre Vârful Pietrele Albe ar dura o oră. Poteca ne urcă pieptiș printre calcare și mici porțiuni de grohotiș, iar în 40 minute ajungem pe vârf. Cuprindem cu privirea panorama, vârful fiind un foarte bun punct de belvedere asupra întregii zone: Munții Cernei, Munții Mehedinți, crestele calcaroase ale Crovurilor, Vârful lui Stan în zare și Munții Godeanu în plan îndepărtat.

Urmăm creasta, marcaj punct galben PG și bandă roșie BR, printre calcare și o pădure de fagi tineri, iar în scurt timp ajungem la un panou indicator ce ne anunță ca până în Poiana Țăsnei ar fi aproximativ 3 ore. Timpul de pe panou ne miră și ni se pare foarte lung comparativ cu sursele din care ne-am documentat noi. De aici traseul coboară și tot coboară prin pădure timp de o oră jumate, până ajungem la un soi de strungă scurtă. Ne bucură schimbarea de peisaj și coborârea abruptă printre stânci și grohotiș, căci plimbarea prin pădure a fost cam lungă și anostă. De aici ieșim direct în Poiana Țăsnei, deci nici vorbă de trei ore de la acel stâlp indicator de după Pietrele Albe.

Sfat: porțiunea dintre Pietrele Albe și Poiana Tășnei are o diferență de nivel de aproximativ 550 m și pădurea ce o traversezi nu e nici pe departe cea mai simpatică sau fotogenică. Noi îți recomandăm dacă alegi acest traseu pentru vizitarea crovurilor să îl parcurgi dinspre Cheile Tâmnei spre Cheile Țăsnei, cum am făcut și noi, fiind mai ok să faci coborârea aceasta prin pădure după ce ai văzut ce era mai interesant pe traseu și durează mai puțin decât urcarea.

Traversăm Poiana Tășnei și urmăm în aval marcajul cruce albastră CA spre chei. Înainte de a intra în pădure ne reumplem rezervele de apă. Dacă e vorba de rezerve, hotărâm să facem o scurtă oprire la stâna ce se află în traseu să cumpărăm caș și telemea. Intrăm apoi în tărâmul cheilor, unde spre dezamăgirea noastră reîntâlnim Moara Dracului ruinată, cu speranța că se vor găsi mâini dibace care să o readucă la frumusețea ei originală.

Peisajul cheilor e dominat de versanți calcaroși, grohotiș și pini de negri de Banat. Traseul e plăcut și spre surprinderea noastră presupune traversarea în zig-zag a firului apei de câteva ori, noi fiind familiarizați cu peisajul Cheilor Țășnei dintr-o tură anterioară, dar în toamna accea abia am zărit un firicel milimetric de apă pe alocuri, pe când acum debitul era mare.

Aflăm în scurt timp că popasurile repetate din crovuri, cumulat cu ultimul popas de la stână au fost cam lungi, așa că restul cheilor avem să le experimentăm cu și mai multă apă, sub formă de duș :P. Bine nu e nimic tragic în asta, echipamentul impermeabil face față cu brio, am fi dorit doar să mai prindem câteva cadre  prin chei, dar avem aici unele cu mai mult soare din tura trecută. Ieșim din chei, coborâm pantele alunecoase și abrupte din pădure și ajungem la finalul traseului lângă Motelul Dumbrava tot pe ploaie, dar cu inima plină.

O tură minunată, ce ne-a bucurat retina cu peisajele inedite ale Crovurilor și ne-a umplut sufletul de tihnă, dar în același timp ne-a pus în mișcare întreg corpul prin distanța și diferențele de nivel parcurse. Un traseu ce ți-l recomandăm în întregimea sa, cu traversarea locurilor pitorești din Munții Mehedinți, păduri, poieni, chei și crovuri, un portal către o lume mai tihnită și foarte pitorească!

 

*poți găsi harta Munților Cernei-Mehedinți în colecția tipărită Munții Noștri sau te poți bucura de hartă în aplicația gratuită Munții Noștri, disponibilă pentru iOS și pentru Android.

6 thoughts on “La pas prin Crovuri, de la Piatra Pușcată până în Cheile Țăsnei

Add yours

  1. Frumos traseul. Eu l-am facut in sens invers acum 2 sapt. Dupa ce am coborat de pe vf Pietrele a cam fost problema cu marcajul…si a trebuit sa ma orientez dupa traseul de pe ceas. La noi a durat traseul doar 6 ore

    Liked by 1 person

    1. Ne bucurăm că v-a plăcut traseul! Marcajul e într-adevăr mai rar în zona crovurilor, dar cu o hartă/track la-ndemână e destul de ușor să te orientezi. Traseul nostru a durat 8 ore cu tot cu pauze destul de lungi în fiecare crov :), ne-a plăcut mult acolo sus.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: