Peștera Polovragi și aventura prin Cheile Oltețului

autor: Patricia

Data: august 2018

       Oltenia de sub Munte este presărată de locuri cu povești interesante și cu o frumusețe aparte. În apropierea localitații Polovragi se află trei obiective vizitate de o multitudine de turiști: Mănăstirea Polovragi, Peștere Polovragi și Cheile Oltețului. Fiind în zonă am decis să vizităm și noi două dintre ele, peștera și cheile, pentru cele din urmă având gânduri de aventură.

    Urmând drumul DC22 ce șerpuiește spre ieșirea din Polovragi ni se deschide perspectiva asupra hotarului dintre Munții Parâng și Munții Căpățânii, unde Oltețul a săpat în stâncă frumoasele sale chei. Drumul neasfaltat ne conduce tot mai aproape de chei și la un moment dat se lărgește într-un soi de parcare. Decidem să lăsăm mașina aici, știind că drumul se îngustează din nou și ar fi mai greu să găsim un loc de parcare. O luăm la pas și în aproximativ 300 de metri suntem deja întâmpinați de un grup de turiști ce așteptau să intre în peșteră Polovragi. Știam că este o peșteră populară printre turiști și faptul că am fost și într-o zi de sărbătoare legală, explica grupul destul de numeros prezent, având în vedere că era prima tură de intrare în peșteră pe ziua respectivă… totuși ghidul se lăsa așteptat. Curioziteatea noastră nu se lasă așteptată însă, când zărim o potecă ce coboară spre râu, ce ne conduce spre o belvedere asupra canionului îngust și sălbatic ce l-a săpat Oltețul. Puțin mai târziu aveam să ne uităm de jos în sus spre același punct de belvedere, de pe firul apei, deocamdată însă a apărut ghidul și pornim în explorarea lumii întunecate din Peștera Polovragi.

Peștera Polovragi

Informații utile Peștera Polovragi:

  • peștera se vizitează în prezența ghidului turistic, pe un traseu iluminat difuz, nu prezintă dificultate în parcurgere, dar ține cont că nu există alee betonată sau platformă metalică, astfel încât te sfătuim să ai o pereche de încălțăminte potrivită;
  • turul ghidat durează în jur de 30-40 de minute, iar intrările se fac din oră în oră;
  • ca un mic sfat, dacă îți place să rămâi mai în spate față de grup, ia cu tine și o frontală să mai poți explora cu privirea anumite unghere întunecate. Sigur frontala ta va fi mai simpatica decât cablul galben ce leagă corpurile de iluminat din peșteră. 🙂
  • detalii legate de orar și prețul biletului gasesti aici.

     Portalul peșterii ne conduce în interiorul cavității ce a fost săpată de râul Olteț în calcare jurasice, peștera fiind considerată tânără cu a sa veritabilă vârstă de 7 milioane de ani… Galeria vizitabilă are o lugime de aproximativ 800 de metri, din cei 10 km cartați ai peșterii, având numeroase culoare laterale asemenea unui labirint. La intrare suntem impresionați de înălțimea considerabilă a tavanului și de câțiva lilieci, care se retrag în peșteră mai ales iarna pentru hibernare, vara fiind prezenți în număr restrâns cât să sperie câțiva turiști 😛 . Dansul lor înaripat în penumbra peșterii este însă subiect de contemplare a frumuseții lumii subterane și nicidecum motiv de teamă.

     Peștera este mai săracă în formațiuni față de altele, însă este bogată în legende. Se spune că prin aceste locuri ar fi viețuit Zamolxe, de unde și numele fomațiunii sub forma de scaun-pat „Scaunul lui Zamolxe” pe care se presupune că se efectuau diverse tratamente de către vraci cu o planta numită „polovraga”. Trecând însă înapoi în tărâmul real, ce este interesant și explică existența poveștii cu legendarul Zamolxe este prezența unei ruine de cetate dacică chiar deasupra peșterii, pe muntele Padeș. Și pentru că zona este încărcată de istorie și în urmă cu 500 de ani în zonă apar călugării, se spune că un anumit Pahomie s-ar fi retras pentru o periodă în peșteră, căruia i se atribuie și desenul „Moartea cu coasa” realizat cu fum negru pe unul din pereți. Lasând la o parte însă legendele și poveștile care încearcă să completeze imaginea acestei peșteri nu foarte spectaculoasă, ea este interesantă prin traseul ce urcă și coboară ușor pe anumite zone și prezența bazinelor cu apă, în care se aude „muzica” peșterii: picurii de apă ce au traversat straturi consistente de rocă întâlnesc într-un clinchet scurt ochiurile de apă.

Cheile Oltețului  –  aventură prin apă

     Reveniți la lumina zilei, soarele ne conduce în amonte spre un pod ce traversează Oltețul, de unde zărim la dreapta o potecă și două scări metalice ce coboară spre albie. Deși încă nu era foarte cald, decidem să ne răcorim cu aerul proaspăt din albia râului.

Informații utile  –  traseu pe firul apei prin Cheile Oltețului:

  • traseul parcurs de noi: coborâre spre chei (după pod) – cheile pe firul apei până în zona resurgenței de la Peștera Polovragi (unde există o captare și belvederea din zona peșterii) – dus – întors – 1h 30 min;
  • tip traseu: nemarcat, neamenajat, cu traversare pe firul apei. Doar porțiunea de poteca ce te coboară în chei este amenajată, cu trepte săpate în versant+cablu și două scări metalice ce te coboară în albie. Zona de coborâre pe versant este abruptă și poate fi alunecoasă după ploaie. Îți recomandăm, ca de obicei, încălțaminte cu talpă aderentă potrivită ocaziei;
  • dificultate: mediu. Curentul în albia Oltețului poate fi destul de puternic, evită așadar să mergi în perioadele cu multe precipitații sau după ploaie;
  • pereții sunt abrupți și drumul forestier este deasupra traseului de pe firul apei, astfel încât îți recomandăm să înaitezi cu băgare de seamă la posibilele căderi de pietre;
  • variantă de traseu: se pot parcurge cheile în întregimea lor, cu ieșire în zona Mănăstirii Polovragi. Traseul descris de noi parcurge aproximativ jumătate din această distanță.

     Și începem aventura, prima etapă coborârea scării metalice ce ne conduce de pe malul abrupt pe o stâncă aflată în albia râului, acțiune nerecomandată celor cu rău de înălțime 😛 .

     Ajunși în albia râului ne lăsăm fermecați de peisajul impunător ce se deschide în fața noastră: versanți înalți stâncoși, îmbrăcați pe alocuri cu mantie de mușchi și vegetație ce au fost modelați de perseverența apei Oltețului. Lumina filtrată cade în raze subtile peste coloșii de stâncă și creează o atmosferă ireală, ce ne ademenește să descoperim frumusețea cheilor din aval.

     Pornim în explorare prin tehnicile „de pe un mal pe altul” și „din piatră în piatră”, urmând zonele fară apă și traversând desculți acolo unde nu avem cum să găsim suficiente puncte de sprijin pentru a ne menține încălțările uscate… apa reeeece ne alimentează cheful de aventură și ne reamintește de tura prin canionul de pe Valea Sighiștelului, unde am prins o atmosferă asemănătoare și de tura prin apă din Cheile Crivadiei.

     Urmăm meandrele râului printre pereții tot mai înalți și tot mai apropiați, dar cu toată grija ce am avut-o să nu ne udăm încălțările, tot am reușit, rând pe rând, să ne facem un duș răcoritor la picioare :P. Decidem așadar că mai departe vom traversa făra probleme prin apă.

     Ajungem în dreptul peșterii de unde un izvor subteran își face apariția (resurgența din peșteră), cu un șuvoi puternic de apă și mai rece decât era deja apa râului. Aici apa este captată, cu o țeavă care peturbă frumusețea cheilor. De aici zărim și punctul de belvedere asupra cheilor de unde priveau în jos către noi, turiști. Decidem să nu mai continuăm în aval pe firul apei până la finalul cheilor (cu ieșire în zona mănăstirii), având planificate și alte obiective ce doream să le vizităm în această zi. Noi planificasem o scurtă incursiune în chei, cât să „gustăm” puțin din frumusețea lor și nu o tură de traversare completă a cheilor, pentru care nu aveam alocat suficient timp. Întoarcerea ne bucură ochii cu aceeași atmosferă magică!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: