RoEstTrip – ziua 6: Munții Măcin – Culmea Pricopanului și tură pe Vârful Țuțuiatu

autor: Patricia

Data: august 2013

     Dimineață însorită, într-un peisaj arid de vară, stând față în față cu cei mai vechi munți din țară. Așa am făcut cunoștință cu Munții Măcin, căci seara precedentă la lumina farurilor și cu oboseala acumulată după coborârea din Ciucaș și drumul până în Măcin nu ne-au prea permis să distingem mare lucru din ineditul acestui masiv. Dar atmosfera calmă a dimineții ne-a adus față în față formațiunile geologice ce sunt presărate pe culmile acestui munte aparte, care parcă își poartă vârsta la vedere cu aspectul său rupt dintr-o altă eră.  Munții Măcin sunt un fel de străbunici printre munții din România, estimându-se că s-au format în urmă cu 300-400 milioane de ani… în comparație cu mai tinerii Carpați, ce s-au format în urmă cu 60 de milioane de ani. Și uite de asta nu trebuie să te lași înșelat de aparențe, căci la prima vedere Munții Măcinului par așa niște dealuri mai interesante, dar dacă stai să te gândești cam ce istorie au în spate și în plus faci și o tură pe Culmea Pricopanului, cu siguranță ai să-ți schimbi părerea. 🙂

Cumea Pricopanului – un traseu neașteptat de creastă

    După primele ocheade cu bizarul munte, pornim la pas să descoperim traseul Culmea Pricopanului urmărind traseul marcat cu bandă albastră BA, într-o atmosferă învăluită încă de răcoarea dimineții.

Traseu: Campare  Fântâna de Leac – Vf. Caramalău – Șaua Șerparu – Vf. Piatra Râioasă – Vf. Sulucu Mare – Valea Șerparu ( = traseu Culmea Pricopanului ) –  Campare  Fântâna de Leac

  • marcaj: bandă albastră BA;
  • durată: 4 – 5 h;
  • dificultate: ușor-mediu;
  • surse de apă: izvorul Fântâna de Leac.

harta traseu Culmea Pricopanului

     Atmosfera asta răcoroasă nu s-a prea mai făcut simțită odată ce am început să urcăm  destul de susținut către creastă. Da, creastă! Deși erodați și mici de înălțime Munții Măcin îți oferă toată frumusețea unui munte impunător, cu urcușuri și coborâșuri asemenea traseelor de creastă. Și la tot acest spectacol se adăugă frumusețea formațiunilor geologice ce te înconjoară la tot pasul, formaţiuni granitice și stânci semeţe. Un munte ca o carte deschisă de geologie!

Sfat: datorită poziției geografice, îți recomand să-ți planifici tura în Munții Măcin în lunile martie – iunie, septembrie – octombrie. Iar dacă ajungi în zonă în plină vară, îți recomand să începi tura la orele dimineții, să nu te prindă arșița soarelui pe traseu.

     Ajunși pe Vârful Caramalău surprindem primele panorame asupra orașului Măcin, înconjurat de fâșiile de culoare, ce dau geometrie câmpiei din jurul său. Se vede și Dunărea Veche – Brațul Măcin, ce ne răcorește privirea, compensând atmosfera de vară ce se instalase deja pe traseu. Tot de aici se poate observa și Mănăstirea Fântâna de Leac, din apropiera căreia am pornit. Și nu putem să nu observăm și peisajul antropic ce mușcă din Munții Măcin, din loc în loc: carierele. Ne bucurăm însă că există un parc național aici care să ocrotescă ceea ce încă nu a fost atins de mășinăriile omului.

     Traseul ne conduce spre Vârful Vraju, cu cetatea sa de stâncă ce-i păzește semeția. De aici traseu începe să coboare către Șaua Șerparu, printre formațiunile de granit ce par presărate pe creastă. Dar din amalgamul de stânci, ne atrage atenția una dintre ele, mai înaltă și suplă. Ce să fie oare? Privind mai atent ne dăm seama că ne apropriem de Sfinxul din Măcin, cu privirea sa pietrificată ce parcă-ți supraveghează coborârea spre șa. Ne uităm din când în când în urmă, Sfinxul tot acolo, tot cu ochii pe noi, iar pe măsură ce ne apropiem de Șaua Șerparu parcă profilul uman al semeței stânci devine și mai evident. În șa ne așteptau, ordonate într-un loc de popas, câteva băncuțe numai bune de odihnă. Însă nici urmă de umbră, așa că am preferat să continuăm urcarea spre Piatra Râioasă.

Util: în Șaua Șerparu am întalnit și traseul marcat pentru bicicletă, având posibilitatea să te bucuri de zona asta și altfel decât la pas. Munții Măcin se bucură de mai multe trasee marcate pentru bicicletă, așa că ai de unde alege dacă ești pasionat de subiect.

     Muntele acesta pe lângă că este atât de interesant prin peisajele ce ți le oferă, este și o oază pentru numeroase specii amenințate cu dispariția, astfel pe 1% din teritoriul țării se pot întâlni  peste 50% din speciile de floră și faună ale României. Și ne-a ieșit și nouă în cale un mic fragment din spectacolul faunei acestui tărâm: un frumos exemplar de fluture Coada Rândunicii.

     Mai cutreierăm puțin creasta până la vârful Sulucu Mare, cu altitudinea sa de 370 m fiind cel mai înalt punct al Culmii Pricopanului, așa că profităm de ocazie pentru a ne bucura de panorama din jurul acestui minunat munte, care în ciuda vârstei și a eroziunii puternice ne-a oferit un traseu montan pe cinste. De aici la pas mai rapid coborâm către Valea Șerparu, iar traseu nostru se încheie la camparea Fântâna de Leac, unde poposim la umbra deasă a arborilor, căci de soare am avut destul parte pe traseu. 🙂

Sfat: îți recomand să ții cont de anumite aspecte pe acest traseu, mai ales dacă alegi să îl faci când e cald și soarele destul de puternic și anume să ai la tine obligatoriu șapcă/ pălărie, apă și să-ți protejezi pielea cu cremă pentru protecție solară. Asta în cazul în care nu-ți dorești la sfârșitul traseului să fii la fel de pârjolit ca iarba de pe creastă. 😛

Spre Vârful Țuțuiatu – cel mai înalt vârf din munții Măcin

    Cu forțe proaspete, după odihna la umbra deasă și cu atmosfera mai placută a după-amiezii târzii, pornim la drum, căci mai aveam un traseu plănuit pentru această zi: urcarea pe vârful Țuțuiatu, cel mai înalt vârf al Munților Măcin, cu ai săi 467 m altitudine.

Ruta: Măcin – Greci

   Ne-am orientat rapid când am juns în Greci, fiind marcaje suficiente (triunghiul albastru TA era cel pe care îl urmăream noi) și am găsit un loc pentru a lăsa mașina pe ulița din apropierea intrării în traseu. Începem urcarea spre Țuțuiatu, urmărind marcajul triunghi albastru TA.

Traseu: Greci – Valea Morsu – Vf. Țuțuiatu

  • marcaj: triunghi albastru TA;
  • durată: 2 h dus-întors;
  • dificultate: ușor-mediu;
  • surse de apă: Izvorul Italienilor.
  • variantă: poți urmări mai departe marcajul triunghi albastru pe traseul Greci – Valea Morsu – Vf Țuțuiatu – Valea Piscului Înalt – Valea Seaca – Valea Fagilor – Punct Informare Cetăţuia.

     Lumina caldă și domoală a soarelui ne dezvăluia fragmente din frumosul Măcin, într-un peisaj ruginiu de vară târzie. Și acest traseu ne scoate în cale fragmente din fauna și flora locului. Începem cu niște câini nu prea prietenoși, ce păzeau gospodăria unor crescători de capre, fie vorba între noi nici ei nu prea erau prietenoși, căci tare deranjați au fost când le-am zis să-și cheme câinii, care și la urcare și la coborâre ne-au lătrau și și-au etalat colții. Ceva mai sus, o ființă timidă și lentă mișuna prin iarba uscată: broasca țestoasă de uscat dobrogeană, care e la ea acasă aici în Munții Măcin și tare ne-am bucurat că am avut ocazia să ne iasă în cale una, căci tare mult ne doream să o vedem, dar și mai tare ne-am bucurat că a fost un exemplar mare, frumos și tare fotogenic 😀 . Și tot urcăm și urcăm , până din nou dăm de o numeroasă turmă de capre și oi, ce pășteau cu spor sub razele apusului, de data asta fără câini-gardieni în jur. Iar ca o ultimă surpriză chiar înainte de a junge pe vârf zărim o bizară creatură, o insectă așa cam cât un șoricel, cu o carapace neagră, asemenea unei armuri: Greierul Borțos.

     În cele din urmă, după ce am descoperit o parte din fauna specifică locului, am ajuns și la Vârful Țuțuiatu care la prima vedere pe noi ne-a cam derutat cu aspectul său, părea o aglomerare de stânci, nefiind vreun stâlp indicator sau un panou montat când am fost noi. Dar dacă nu acesta este vârful, atunci unde e? În cele din urmă ne-am lămurit că am ajuns la destinație și am „escaladat” vârful pentru a scruta orizonturile la apus, cu peisajul larg ce ni se deschidea în față, cu localitatea Greci aflată la poalele muntelui și Culmea Pricopanului în depărtare.

     Coborâm plini de energie, recuperăm mașina, facem rost și de apă prin bunăvoința unui sătean și ne întoarcem către orașul Măcin, cu direcția către aceeași campare, Fântâna cu Leac, unde aveam să petrecem noaptea la cort înainte de a pleca din nou la drum, spre un peisaj foarte diferit, Delta Dunării!

P.S. : Ca să te poţi organiza mai uşor, citeşte sinteza turei aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: