Poveşti din Transilvania (3): Sighișoara, Biertan, Mediaș și Valea Viilor

autor: Patricia

Data: 1 octombrie 2016

     Vă povesteam în postarea anterioară ce loc drăguț de campare am găsit la Sighișoara, cu priveliște frumoasă și liniște. A fost într-adevăr frumos, ne-am făcut și doi prieteni patrupezi simpatici la prima vedere, asta până când cei doi au decis să doarmă cât mai aproape de cortul nostru, alte corturi nici nu erau de fapt în camping la data aceasta din calendar. Și când zic că cei doi câini au dormit aproape de cort, mă refer că au dormit pe prelată și ne-au oferit un concert de lătrat și scărpinat, nu sunt sigură dacă ei ne păzeau pe noi sau noi pe ei 😛 , cert e că cei doi erau cam tolomaci. Vi-i prezint așadar pe Stan și Bran, cum i-am denumit noi:

     Iar în loc de cafea la trezire, am servit o panoramă superbă asupra Sighișoarei dormind sub ceață, de pe terasa restaurantului.

Cetatea Sighișoarei

     Primele raze timide de soare ne-au condus către Dealul Cetății, unde stă așezat sufletul orașului Sighișoara, nostalgica cetate medievală, cu ale sale drumuri pietruite, ziduri și turnuri, fiind atestată documentar din secolul al XIII-lea și încă este locuită. Fortificația își păstrează încă intacte zidurile, nouă turnuri, trei bastioane și atmosfera secolelor încapsulate în patina clădirilor, un adevărat oraș-muzeu, introdus pe lista UNESCO, care se dezvăluie câte puțin cu fiecare stradă parcursă. De asta îți recomand să îți aloci timp suficient să iei la pas străduțele din cetate, individualitatea și conexiunea obiectivelor ieșind la iveală prin parcurgerea întregului ansamblu, iar traseul poți să ți-l configurezi după bunul plac. Pierde-te printre casele colorate, vizitează clădirile emblematice ale cetății și fă un tur al drumului ce înconjoară zidurile pe exterior.

     Hai să ne plimbăm prin cetate! Turul nostru începe la Poarta Törles, compus din Turnul Cojocarilor și Turnul Măcelarilor. Numele turnurilor din cetate provin de la breslele meșteșugărești care le-au ridicat, iar în caz de atac apărarea turnului pica în responsabilitate breslei. Urmărind zidul de apărare ajungem la Turnul Croitorilor, impunător prin arhitectura sa robustă, menit să apere cea de-a doua intrare în cetate.

      Traversăm pe sub arcadele Casei Primarului, aici fiind reședința edililor Sighișoarei până în perioada celui de al Doilea Război Mondial și ajungem în Piața Cetății, ce ne oferă perspective spre Turnul cu Ceas, Scara Acoperită și construcția cea mai emblematică a pieței, Casa cu Cerb.

     Urmăm strada Școlii și ajungem la Scara Acoperită, denumită și Scara Școlarilor, construcția fiind realizată în secolul al XVII-lea pentru a proteja copiii ce învățau la Școala din Deal. Cele aproximativ 170 de trepte (300 inițial) sunt urcate și astăzi de elevii ce urmează cursurile Liceului Joseph Haltrich. Un alt obiectiv emblematic al acestui loc este Biserica din Deal, a cărei construcție a început în 1345 și a fost finalizată 1525 și este unică în Transilvania prin amplasarea unei cripte chiar sub altarul bisericii. Platoul pe care este amplasată biserica este despărțit de Cimitirul din Deal prin Turnul Frânghierilor, singurul turn locuit din cetate, aici fiind locuința paznicului cimitirului.

     Traseul nostru îl continuăm spre Turnul Cositorarilor, un turn cu o arhitectură interesantă și impunătoare prin înălțimea de 25 m, ce însă nu poate fi vizitat, dar merită să arunci o privire asupra sa și dincolo de zidul de apărare, să vezi ce semeț se ridică deasupra fortificației. Întorși în interiorul zidurilor, casele colorate și o străduță pavată cu piatră ne conduce spre Piața Muzeului, străjuită de Biserica Mănăstirii și Turnul cu Ceas.

     Cel mai fotogenic obiectiv din piață este faimosul Turn cu Ceas ce datează din secolul al XIV-lea și spre deosebire de celelalte turnuri din Sighișoara nu a aparținut unei bresle, ci a fost sediul primăriei până în 1575. Ceasul a fost inițial realizat din lemn, dar a fost refăcut din elemente metalice după incendiul din 1676 și cuprinde un ansamblu complex de figurine ce reprezintă zilele săptămânii orientate spre Orașul de Jos, iar figurinele ce reprezintă ziua și noaptea, justiția, pacea și dreptatea, alături de toboșarul care bate orele sunt orientate spre Orașul de Sus.

     Dar nu te lăsa intimidat de înălțimea turnului de 64 m, nu trebuie să-ți suceșți gâtul să vezi figurinele, în turn funcționând și un muzeu începând cu anul 1898, dar cu un aspect ca în vremurile respective, expoziția s-ar putea bucura de un update și de panouri măcar în engleză pentru multitudinea de turiști străini ce-i calcă pragul. De sub acoperișul refăcut 1894 cu țigle smălțuite, o galerie te invită să îți iei câteva clipe de răgaz și să explorezi de la înălțime frumusețea orașului.

      Detalii legate de orar și prețul biletului găsești aici.

      M-a bucurat revizitarea Sighișoarei, cu arhitectura sa autentică ce păstrează încă atmosfera medievală a centrului istoric, dar trebuie să recunosc că m-a și întristat să văd că în șapte ani, de când nu am mai fost aici, nu s-a schimbat mare lucru. Mașinile, deși spre marea mea bucurie nu mai sunt prezente în Piața Cetății, încă se plimbă nestingherite prin ansamblul medieval și mă întreb dacă oamenii care conduc acest oraș înțeleg că în secolul al XXI-lea într-un ansamblu de o asemena importanță nu ar avea voie să se întâmple așa ceva. Nu mai pomenesc de faptul că din păcate spațiile verzi de pe conturul exterior al zidurilor și de lângă Biserica din Deal sunt neîntreținute și folosite pe alocuri drept toaletă, lucru ce nu face cinste unui oraș atât de vizitat de turiști români și străini deopotrivă. M-aș bucura nespus dacă în viitor mai multe din turnurile cetății ar fi accesibile turiștilor și dacă frumoasa cetate ar străluci prin prisma istoriei și arhitecturii, fiind pusă în valoare de o întreținere corespunzătoare.

     După vizitarea frumoasei cetății din Sighișoara, ne continuăm drumul pe meleagurile transilvănene, pe ruta:

Sighișoara – Daneș – Șaroș pe Târnave – Biertan

Biserica fortificată din Biertan

     Încă din depărtare zărim biserica fortificată ce străjuiește asupra Biertanului, cu arhitectura sa robustă și mulțimea de turnuri ce se înalță deasupra caselor din sat. Biserica-cetate este faimoasă și foarte vizitată, fiind inclusă pe lista UNESCO împreună cu localitatea în care este așezată, la fel ca în cazul satelor Saschiz și Viscri despre care ți-am povestit deja.

     Complexul este alcătuit din centura de fortificații, trei la număr și biserica care se află pe platoul cel mai înalt, la care se ajunge urcând o scară acoperită din lemn, care mi-a amintit de Scara Acoperită din Sighișoara, văzută puțin mai devreme. Însă cel mai interesant la această cetate, este însăși sistemul de fortificare care cuprinde 6 turnuri și trei bastioane, ce s-a construit în etape începând cu secolul al XIV-lea. Fiecare turn avea destinația și denumirea specifică: Turnul cu Ceas, Turnul Slăninii, Turnul Mausoleu, Turnul Catolicilor, Turnul Închisorii (demolat în 1840 pentru a se construi o școală), Turnul de Poartă, Turnul Țesătorilor, ce au apărat timp de trei secole sediul episcopatului săsesc, aflat aici la Biertan între 1572-1867. Așadar îți recomand să iei la pas centura de ziduri, atât cea exterioară cât și cea interioară și să descoperi arcadele pline de farmec, turnurile semețe și zidurile patinate. 🙂

     Pe zona cea mai înaltă stă așezată biserica tip hală, construită în stil gotic târziu cu influențe renascentiste între 1490 și 1520, fiind ridicată pe locul unei biserici mai vechi. Interiorul îți va dezvălui cel mai mare altar poliptic din țară, cu 28 de panouri pictate, un frumos amvon din piatră, tavanul decorat cu nervuri și impresionanta orgă. Iar detaliul pe care nu trebuie să-l ratezi este ușa sacristiei, cu un sistem complex de 19 încuietori și cu o frumoasă decorație în intarsie de lemn, un exemplu de măiestrie medievală săsească premiată la Expoziția Mondială de la Paris în 1991. Ridică ochii spre boltă, în direcția altarului să descoperi doi arlechini pictați ce susțin povara tavanului. Legendele spun că ar fi vorba de reprezentarea răului sau de o răzbunare a meșterilor, nemulțumiți fiind de plata finală.

     Și un ultim element inedit al complexului este „carceraˮ, camera în care erau închiși timp de două-trei săptămâni cuplurile care intenționau să divorțeze, unde trebuiau să împartă o masă mică, un singur pat, o singură farfurie, un singur tacâm și o singură cană pentru apă. Se pare că metoda funcționa cu succes, întrucât legenda spune că un singur cuplu și-a menținut decizia inițială de a divorța, toate celelalte cupluri au ieșit de acolo împăcate.

42. carcera

    Ne-a plăcut biserica fortificată Biertan, dar ne-ar fi plăcut și mai mult dacă erau niște panouri informative care să ne surprindă cu poveștile locului ( nu am pretenții de ghid la fluxul de turiști prezent acolo), dacă vegetația din incintă ar fi mai îngrijită, căci am văzut la biserica fortificată din Bunești că se poate, deși e o biserică mult mai puțin vizitată și cred că ar fi de bun simț să nu se perceapă taxă pentru folosirea grupului sanitar, că tot vorbim de un obiectiv promovat la nivel internațional. Lucruri simple, demne unui loc atât de important! 🙂

     Detalii legate de orar și prețul biletului găsești aici.

     Lăsăm pitorescul Biertan în urmă și ne îndreptăm spre următorul popas pe ruta:

Biertan – Șaroș pe Târnave – Brateiu – Mediaș

Răgaz la Mediaș

     După-amiaza ne găsește luând la pas străduțele din centrul istoric al orașului Mediaș, ale cărui turnuri și ziduri au fost construite în secolul al XV-lea. Ca un magnet ne atrage curtea bisericii fortificate Sf. Margareta, loc ce poartă și denumirea de Castel, dar termenul nu definește o reședință seniorială feudală, ci provine din latinescul ,,castellum’’şi este echivalent cu ,,cetate’’. Însă cel mai interesant element al acestui ansamblu și cel care domină întreaga Piața Mare, este Turnul Trompeților, de unde cu secole în urmă răsuna trompeta trâmbițașului în caz de pericol asupra cetății. Turnul înalt de 68,5 m este interesant și din pricina înclinației sale, având o deviație de 2,28 m, lucru datorat supraînălțării sale din secolul al XVI-lea din dorința de o concura cu turnul domului Sf. Ștefan din Viena. Fii cu ochii pe trâmbițaș, îl vei zări adesea pe parcursul plimbării prin oraș! 😀

      Mediașul denumit și Cetatea Luminii, îți oferă legende locale, simboluri masonice răspândite prin oraș, arhitectură variată ca stil și epocă și farmecul aparte unui orășel medieval. La atmosferă poți contribui chiar tu, căci orașul l-am surprins puțin amorțit sâmbătă după-amiază, iar obiectivele turistice erau deja închise publicului la ora 16:00, îți recomand așadar să ajungi aici mai devreme, să te poți bucura de o experiență cât mai completă.

      Iar ca să te conving de farmecul acestui oraș, poți să faci un tur virtual aici 😀 :

www.mediasturism.ro/tur-virtual-medias/tur-virtual-360.html

      Deși acele ceasului deja se îndreptau spre ora apusului, ne hotărâm să ne pornim la drum și spre ultimul obiectiv stabilit pentru ziua aceasta:

Mediaș – Copșa Mică – Valea Viilor

Biserica fortificată Valea Viilor

     Și ajungem la destinație în Valea Viilor, cu gândul resemnat că la ora aceasta sigur nu are cine să ne deschidă poarta bisericii și că o vom admira doar din exterior, să ne povestească zidurile istoria lor începută în secolul al XV-lea.

     După câteva minute petrecute în jurul zidurilor bisericii, ajungem și în dreptul porții când norocul dă peste noi cu carul :D. Poarta era deschisă și domnul Weber ne primește cu drag în interiorul zidurilor, deși nu ne încadram în orele de vizitare și dumnealui era de fapt cu altă treabă acolo. Și zic că am avut noroc cu carul și pentru că omul acesta ne-a oferit cea mai frumoasă prezentare de care am avut parte în această zi, ne-a povestit cu răbdare despre viața și obiceiurile sașilor, în micul muzeu amenajat într-una din încăperi, despre diverse unelte agricole vechi și despre biserica, patrimoniu UNESCO, ce o are în grijă.

     Fațada și turnurile marcate de elemente de apărare, se arată în toată sinceritatea lor structurală, cărămidă cu cărămidă pe alocuri și ne dezvăluie câte puțin din istoria fortificării bisericii ce s-a realizat în secolul al XVI-lea. Structura bisericii stă dârză în fața vremii și în timp ce-și așteaptă binemeritata restaurare, ne invită să-i urcăm treptele spre turnul-clopotniță de unde contemplăm satul, ce deja se pregătea să doarmă sub mantia de ceață subțire a serii.

        Detalii legate de orar și prețul biletului găsești aici.

      Îi mulțumim pentru amabilitate domnului Weber și lăsăm în urmă biserica fortificată din Valea Viilor, căci povestea noastră din Transilvania mai are o filă de completat în Sibiu, ziua următoare! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: