Weekend în Şureanu şi Ţara Haţegului – ziua 2: cetatea Mălăieşti, satul Peştera şi biserica din Densuş

autor: Patricia

data: 7 august 2016

     Vă spuneam că seara anterioară cerul înstelat anunţa vreme bună pentru planurile noastre, însă dimineaţa când am ieşit din cort am avut parte de un foarte frumos peisaj cu munţii Şureanu în ceaţă deasă şi cer întunecat. Priveliştea, deşi frumoasă, nu ne-a bucurat căci planul nostru includea o drumeţie până la Fundătura Ponorului, unde tare am vrut să ajungem, dar ideea că ne-ar putea prinde o ploaie zdravană şi probabilitatea să nimerim să vedem printr-un văl de ceaţă frumoasele locuri ne-a făcut să schimbăm planul.

     Şi cum nu aveam de gând să ne îndreptăm spre casă atât de repede, hotărâm să vizităm cetatea de la Mălăieşti, recent trecută printr-un proces de reconstruire.

    Ruta urmată: Ponor – Pui – Ohaba de sub Piatră – Sălaşul de Jos – Sălaşul de Sus – Mălăieşti – Cetatea Mălăieşti

Cetatea Mălăiești

    La cetatea Mălăieşti am ajuns cu uşurinţă fiind indicatoare începând de la intersecţia drumului DN 66, din Ohaba de sub Piatră, către drumul ce duce la Cetatea Mălăieşti, prin Sălaşul de Sus. Ajunşi aproape de cetate, lăsăm maşina în parcare şi o luăm la pas pe drumul pietruit ce ne conduce către obiectiv prin „învăluireˮ, ocolind pe o pantă vechea fortificaţie, ce poartă haine noi acum, fiind reconstruită în anul 2014.

     Şi acum mica lecţie de istorie 🙂 . Cetatea Mălăieşti a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de cnezii din satul Sălaşul de Sus, neamul Sărăcin, iniţial fiind doar un donjon, un turn cu bază rectangulară cu rol de observaţie, loc de tragere şi de ultim refugiu în caz de asediu. În etapele ulterioare s-a adăugat un brâu circular de ziduri de apărare şi mai târziu, în secolul al XVI-lea, patru bastioane de apărare.

    Ce se poate vedea reconstruit acum este turnul-donjon şi o parte a zidului de apărare, iar dacă priveşti cu atenţie poţi desluşi care sunt fragmentele istorice de zid şi care sunt cele noi. Platformele şi scările de lemn te conduc sus în spatele zidului de apărare şi îţi oferă frumoase privelişti asupra peisajului, mai ales dacă nimereşti în zonă pe vreme mai bună decât noi. De aici se intră în turnul ce a fost refăcut şi înălţat şi se parcurg cele patru niveluri, ce serveau ca depozit, cameră de gardă şi locuinţă temporară pentru familia nobiliară.

Util: cetatea fiind reabilitată din fonduri europene, intrarea este gratuită, există ghid care să-ţi explice istoria locului şi te poate ajuta cu informaţii utile despre obiectivele din zonă.

    După ce ne-am plimbat prin interiorul donjonului printre ceaune, replici de straie medievale, armuri şi arme, ne-am  oprit în sala prin care se face accesul, pentru a afla mai multe despre vechea fortificaţie de la ghid. Şi cum era acolo şi o hartă a împrejurimilor, privirea mi s-a lipit de ea că tare frumoasă grafică avea. Explorând harta, văd denumirea satului Peştera şi în dreptul ei simbolul de peşteră… atât ne-a trebuit pentru a afla repede de la ghid ce putem vedea şi cum ajungem acolo, facem repede un plan şi ţuşti la maşină să pornim în explorare, aşa cum ne place nouă! Doar nu era să treacă ziua asta fără să facem măcăr o mică drumeţie. 😀

     Ruta urmată: Cetatea Mălăieşti – Mălăieşti – Sălaşul de Sus – Paroş – Peştera

Satul  Peștera

Sfat: satul Peştera este foarte restrâns şi este destul de greu să găseşti un loc pentru a parca maşina, din acest motiv noi am ales să lăsăm maşina în intersecţia unde se află şi staţia de autobus şi să urmăm spre stânga drumul ce duce spre sat, la pas, într-o plimbare de 5 minute până la primele case.

    Ştiam de la ghidul de la Cetatea Mălăieşti că la peşteră se ajunge prin ograda unui sătean, aşa că întrebăm primii oameni ce ne-au ieşit în cale cum să ajungem. Un domn în vârstă ne îndeamnă să o luăm pe prima uliţă la stânga şi apoi să urmăm direcţia indicată de panou. Probabil că păream puţin confuzi căci bătrânul se hotărăşte să ne însoţească până la destinaţie. Drept este ca la un moment dat există un mic indicator către peşteră, dar nici vorbă de marcaj şi probabil că nu am fi găsit cu uşurinţă drumul bun, ce traversează pe rând o poiană cu fluturi, o poiană cu căpiţe şi mai apoi a trebuit să sărim un gard aflat pe o pantă. Noroc că bătrânul nostru ghid era agil şi foarte determinat şi ajungem în faţa peşterii, dar nu înainte de a ne face un tratament cu urzici la picioare şi să ducem acasă suvenir nişte nămol pe bocanci :P.

    Ajunşi în faţa frumosului portal ce se ridică de pe platoul plin de vegetaţie, aflăm de pe panoul de informare că peştera se numeşte Gura Cetăţii sau Peştera Lotrilor, după legenda presupusei comori ascunse aici de hoţi. Am intrat în peşteră să o explorăm, dar nu cu gândul de a căuta comoara, ci să-i descoperim frumuseţea. Am înaintat vreo 15 m, până am ajuns în sala peşterii, din stânga fiind o galerie de unde apa se prăvălea în bazine şi era ceva mai adâncă de genunchi. Aceasta este galeria principală a peşterii care ajunge la insurgenţa ponorului 200 m în amonte, după urcarea unei cascade de 6 m. Gândurile noastre însă nu includeau să traversăm peştera, aşă că nu înaintăm pe această cale, ci o luăm spre dreapta unde se deschide o galerie îngustă cu mici bazine de calcar în trepte pline cu apă, numite gururi, unde pereţii sunt îmbrăcaţi în picături de apă ce sclipesc în lumina frontalelor, o lume subterană calmă şi feerică.

     Reveniţi la lumină, ghidul nostru ne îndeamnă să-l urmăm pentru a ne întoarce în sat, dar pe altă cale decât cea pe care am venit, căci peştera se află în spatele curţilor unor case, ieşim aşadar la uliţă prin gospodăria unui sătean binevoitor a ne lăsa să trecem.

    Lăsăm în urmă satul Peştera, cu al său farmec calm şi arhaic şi ne continuăm drumul către umătorul obiectiv pe ruta:

     Peştera – Paroş – Sălaşul de Sus – Sălaşul de Jos – Ohaba de sub Piatră – Haţeg – Toteşti – Densuş

    În drumul nostru facem o mică oprire şi la ruinele curţii nobiliare din Sălaşul de Sus din secolul al XVI-lea, din care se păstrează un mic fragment ce nu dezvăluie nimic din proporţiile iniţiale ale construcţiei, o incintă dreptunghiulară de aproximativ 95×55 m.

Biserica din Densuș

    După un scurt drum care ne-a bucurat privirea cu peisaje asupra frumosului Retezat, ajungem la vechea Biserică din Densuş, un obiectiv care la fel ca Peştera Bolii ne-a fost în drum de atâtea ori, dar nu s-a ivit să ne oprim. Acest loc aparte mi se pare că încapsulează esenţa Ţării Haţegului, acest tărâm plin de istorie, peisaje arhaice şi locuri inedite, ce te transpun  parcă într-o altă epocă.

     Cum te apropii de ea, aspectul Bisericii Sfântul Nicolae te face să înţelegi că peste pietrele bătrânei construcţii au trecut secole de istorie, arhitectura sa unică desluşind etapele prin care a trecut, cu fragmente de capiteluri, pietre funerare, coloane şi blocuri de marmură aduse de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, aflată la doar câţiva kilometri depărtare. Şi dacă aspectul ei bizar o face atât de vizitată, faptul că este cea mai veche biserică din ţară în care încă se mai ţin slujbe o face şi mai interesantă. Se presupune că datează din secolul al XIII-lea şi că ar fi construită pe ruinele unei construcţii din perioada romană.

     Mai multe despre istoria sa enigmatică poţi afla de la preotul care slujeşte aici, cel care pătrează cheia bisericii şi îţi va deschide îndată ce te observă că te plimbi în jurul straniei construcţii. Interiorul restrâns păstrează picturi murale din secolul al XV-lea şi  din nou pietre funerale romane, având o atmosferă la fel de specială ca exteriorul, o poartă către trecut. Dacă te-am făcut curios, trebuie să mergi să vezi cu ochii tăi ce ascunde frumoasa bisericuţă, căci poze în interior nu ne-a fost permis să facem, dar am păstrat imaginile în cutia cu amintiri a sufletului.

   Lăsăm în urmă tărâmurile magice din Ţara Haţegului şi munţii Şureanu, cu locurile frumoase care ne-au bucurat sufletul timp de două zile şi cu promisiunea de a reveni să descoperim şi mai multe într-o viitoare hoinăreală!

P.S.: citeşte pe unde ne-am aventurat în prima zi a excursiei noastre AICI.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: