autor: Patricia

     Ne trezim de dimineaţă în „campingulˮ din sat Gheţari, un loc numai bun de pus cortul aflat la liziera pădurii, la ieşirea din sat înspre cătunul Ocoale. Am ajuns aici pe înserat ziua precedentă şi a fost chiar mai bine aşa, căci drumul ce urcă spre sat Gheţari dinspre Munună este destul de îngust şi cu serpentine, iar la ora respectivă eram doar noi pe acest drum.

    Util: acest drum dintre sat Gheţari şi Munună se foloseşte ca drum cu sens dublu, dar practic lăţimea drumului nu prea este adaptată la două sensuri, îţi recomand aşadar să nu te grăbeşti prea tare, să ai timp să acorzi prioritate/să faci loc şi celorlalţi participanţi la trafic.

    Mutăm maşina în „centrulˮ satului, în dreptul centrului de informare unde se află o parcare delimitată de un gard de lemn şi o luăm la pas, printre tarabele cu suveniruri, pe poteca largă marcată cu punct roşu 6949554_orig şi în 10 minute ajungem la peştera Gheţarul de la Scărişoara.

     Ne cumpărăm biletele, ne echipăm cu haine mai groase, temperatura în peşteră fiind de     +1 ̊C şi începem coborârea pe scările ce ne duc spre baza impresionantului aven, prin care se deschide la suprafaţă peştera. Pe măsură ce ne apropiem de portalul peşterii, aerul devine tot mai rece şi parcă ne anunţă că urmăm să păşim într-o altă lume, o lume în care au rămas prinşi 75.000 m3 de gheaţă, veche de peste 4000 de ani.

     Ajunşi sub portal intrăm în Sala Mare, traseul fiind amenajat sub forma unui circuit, iluminat electric, asta dacă nu prindeţi o pană de curent cum s-a întâmplat în cazul nostru. Nu a fost totuşi o problemă prea mare, căci ghidul avea o sursă de lumină puternică, iar noi şi alte câteva persoane aveam frontale şi am ajutat la iluminarea formaţiunilor.

     Sfat: îţi recomand şi ţie să ai o frontală în buzunar, e uşoară şi ocupă loc puţin, chiar dacă vizitezi o peşteră amenajată nu ştii când îţi poate fi de folos.

     Trebuie să ştii că podeaua Sălii Mari este de fapt un bloc mare de gheaţă de 3.000 m³, ce constituie partea superioară a gheţarului. Cea mai impresionantă parte a traseului turistic este balconul ce se uită spre zona numită  „Biserica”, decorată cu stalagmite și stalactite de gheață care își schimbă dimensiunea în funcție de anotimp, ce le-am putut şi noi admira iluminate, căci am avut noroc şi s-au aprins luminile spre sfârşitul turului ghidat.

     Informații legate de orar și costul biletului găsești aici.

     Când am „ieşit la suprafaţăˮ ne-am dezechipat de hainele de „iarnăˮ şi în drum spre maşină ne-am oprit la centrul de informare turistică de care vă povesteam mai devreme, de unde am procurat gem şi suc proaspăt de afine.

     Şi ne punem din nou în mişcare, următorul obiectiv de pe lista zilei fiind în cătunul Casa de Piatră.

     Ruta: sat Gheţari – Gârda Seacă – sat Casa de Piatră

    Drumul este asfaltat pe o porţiune, iar apoi urmează un drum forestier pe care poţi merge fără probleme cu orice maşină (dacă nu a plouat recent), se merge încetinel însă frumuseţea peisajelor din vale şi multitudinea de verde fac timpul să curgă mai repede.

     Ajunşi în cătun, urmăm drumul până la liziera pădurii (ieşirea din sat), unde se află o barieră ridicată şi mergem înainte până dăm de un indicator către Gheţarul de la Vârtop. Parcăm şi începem urcarea pe poteca conturată pe versantul din dreapta. După aproximativ 20 de minute de urcare prin pădure, ajungem la gura peşterii unde s-a strâns deja un grup destul de numeros.

      Util:  peştera nu este amenajată în scop turistic şi nu este iluminată artificial, iar vizitarea ei se face doar în prezenţa ghidului, după semnarea unei declaraţii pe proprie răspundere. Îţi recomand să fii echipat cu încălţăminte cu talpă aderentă (preferabil bocanci), îmbrăcăminte adecvată pentru o temperatură de +4 ̊C şi o frontală.

     După ce ne-am luat biletele aşteptăm puţin să se închidă lista persoanelor care intră în acest grup şi pornim în explorare :). Trecem de portal şi intrăm în Sala Gheţarului, unde se formează blocuri de gheaţă, de unde provine denumirea peşterii, gheaţă care de obicei se topeşte în sezonul cald , dar nu este un gheţar propriu-zis deci nu te aştepta să vezi gheaţă ca la Scărişoara. Continuăm traseul printr-o zonă îngustă şi joasă, unde avem grijă să nu ne alegem cu vreun cucui şi ajungem în Sala Domului, unde apar primele formaţiuni frumos dantelate şi încep să înţeleg de ce peştera mai poartă şi numele de „Peştera Minunatăˮ.

   Numărul impresionant de concreţiuni îşi dezvăluie însă adevărata frumuseţe în următoarele două săli: Sala Minunilor şi Sala Mare, unde pentru a ajunge în partea superioară a cavităţii ne ţinem de o frânghie, vorba fie între noi, nu era prea plăcută la atingere fiind umedă şi cu un miros cam neplăcut, dar care ne ajută să admirăm formaţiunile de mai aproape şi ne oferă o vedere plonjantă asupra acestui sector al peşterii.

    Peştera Gheţarul de la Vârtop pe mine m-a impresionat mai ales că nu este amenajată, pentru că mi-a dat posibilitatea ca pentru jumătate de oră să mă simt ca un speolog ce se strecoară printre formaţiunile de calcar! 😀

     Informații legate de orar și costul biletului găsești aici.

     Reveniţi la drumul forestier unde am lăsat maşina, ne întoarcem în direcţia spre sat, în aval, unde pe partea dreaptă a drumului forestier coboară o potecă marcată slab, ce duce spre peştera Coiba Mare. Ajungem în faţa impresionantului portal al Coibei Mari, fiind considerat cel mai lat portal de peşteră din ţară, cu dimensiuni de 47 metri înălțime și 74 metri lăţime.harta-schita_-_Ghetarul_Vartop_-_Casa_de_piatra_-_Arieseni

     Sfat:  poţi coborâ să explorezi puţin peştera dacă ai o frontală, dar să ai grijă în perioadele cu debit mare al râului Gârdișoara, nu este indicată vizitarea peșterii datorită posibilității inundării pasajelor strâmte și imposibilitatea ieșirii din peșteră până la ape mai mici.

      Adevărul este că dimensiunile Sălii Mari te fac să te simţi cu adevarat mic şi te face să simţi fiorul lumii subterane, când vezi buşteni suspendaţi deasupra ta la 20-30 m înălţime şi îşi imaginezi puterea apei ce străbate galeriile la viitură. Noi doar până aici am avansat, reţeaua labirintică a peşterii fiind recomandată a fi explorată doar dacă ai cunoştinţe speologice.

     Ne întoarcem la drumul forestier şi la 200 metri în amonte observăm o altă potecă ce coboară, ce ne aduce în faţa peşterii Coiba Mică, sora mai mică a peşterii Coiba Mare. Peştera este inundată în totalitate, apele fiind drenate în Peştera Coiba Mare, iar în faţa ei de obicei se formează un mic lac azuriu. Noi am surprins peştera fară apă în faţa ei, vara fiind secetoasă, doar platoul din faţa ei anunţa că aici se află uneori un lac.

     Ne întoarcem în cătunul Casa de Piatră, cu ale sale fâneţe şi locuri tihnite şi pe acelaşi drum pe care am venit, facem cale-ntoarsă spre Gârda de sus către peştera Poarta lui Ionele.

      Ruta: Casa de Piatră – Gârda de Sus – Peştera Poarta lui Ionele

     Parcăm, trecem podul de lemn peste vale şi dăm de căsuţa ce adăposteşte casa de bilete, unde un domn dormea de zor … nu am fi vrut să-l trezim dar aparent aveam nevoie de bilet pentru a vizita peştera. Cu biletele cumpărate, urmăm cărarea ce ne duce către treptele ce urcă spre intrarea în peşteră şi ne oprim sub portal, căci acolo scria că accesul se face doar în prezenţa ghidului. Aşteptăm noi ceva să apare ghidul, care presupuneam că se află în peşteră cu un alt grup, dar nu mai apărea nicicum, apar doar nişte turişti fără ghid care ne anunţă că nu avem pe cine aştepta, se intră fără ghid. Măcar am analizat cum arată portalul … preţ de vreo 10-15 minute :P, ceva mai mult decât ne-a luat vizitarea peşterii, traseul vizitabil măsurând aproximativ 130 m şi am avut norocul să vedem şi câţiva lilieci, din colonia ce trăieşte aici.

     Informații legate de orar și costul biletului găsești aici.

     Facem o mică oprire şi la locul de popas amenajat cu băncuţe de sub grota Corobana lui Girtău, aflată chiar lângă casa de bilete, loc numai bun de luat masa.

     După pauză reluăm traseul, căci pentru ziua asta ne-a mai rămas un obiectiv de bifat, Groapa Ruginoasa, iar pentru asta urmăm ruta:

     Gârda de Sus – Vârtop – DN 75 – Groapa Ruginoasa

     Util: pentru a ajunge la Groapa Ruginoasa trebuie să identificaţi locul de intrare în traseu, aflat în apropierea staţiunii Vârtop într-o curbă, fiind marcat de un fir de apă ce coboară de pe versant. Există un panou informatic destul de mare, dar care este vizibil doar dacă veniţi din direcţia Câmpani, fiind înainte de curbă. Maşina o puteţi lăsa aici, dacă aveţi loc, iar apoi urmaţi marcajul bandă galbenă BG ce urcă în pădure.harta

     Urcarea prin pădure este destul de abruptă, dar traseul este amenajat cu trepte de lemn şi balustradă, făcând traseul confortabil şi plăcut, iar în aproximativ jumătate de oră ajungem la impresionanta Groapa Ruginoasa. Primele raze ale apusului deja se profilau pe versanţii roşiatici ai ravenei, în contrast cu albastrul senin al cerului, făcând peisajul şi mai spectaculos.

     Întorşi la maşină urmăm ruta:

    DN75 – Băiţa – Câmpani – sat Sighiştel

    Ajunşi în sat urmăm drumul neasfaltat până la ultimul podeţ rutier, trecem pe partea stângă a văii şi mergem până la ieşirea din sat unde se află o poiană, perfectă pentru campare (nu se percepe taxă). Ziua o încheiem cu o cină acompaniată de o serenadă de greieri şi ne pregătim pentru aventura zilei următoare!

P.S.: ca să te poţi organiza mai uşor, citeşte sinteza turei aici.