Aventuri prin Munţii Apuseni – ziua 4: Cetăţile Rădesei şi circuitul izvoarelor Someşului Cald

autor: Patricia

     A venit timpul să strângem tabăra din Glăvoi, după cele două zile de aventuri petrecute pe traseele din zonă şi să ne mutăm puţin mai încolo, tot în platoul Padiş, obiectivul zilei fiind vizitarea peşterii Cetăţile Rădesei şi parcurgerea circuitului Izvoarelor Someşului Cald.

     Aşă că împachetăm şi pornim la drum pe ruta:

     Camping Glăvoi – Poiana Vărăşoaia

    Parcăm maşinile pe marginea drumului forestier din capătul poienii Vărăşoaia şi pornim pe traseu:

  • Poiana Vărăşoaia – Peştera Cetăţile Rădesei – Belvedere – Căpiţa– Vl. Someşului Cald – Peştera Honu – Peretele Cuciulatei – Peştera Moloch – Peştera Cetăţile Rădesei (pe la balcoane) – Poiana Vărăşoaia;
  • marcaj: punct roşu 6949554_orig ;
  • durată: 5-6 ore;
  • dificultate: medie, cu porţiuni cu dificultate ridicată, interzis iarna.
  • surse de apă: am luat apă la noi, însă găsiţi după ieşirea din peştera Cetăţile Rădesei, precum şi în prima porţiune a traseului.

     Intrarea în traseu se face urmărind marcajul punct roşu 6949554_orig ce urcă uşor într-o şa din poiana Vărăşoaia, iar apoi coboară prin pădure. În aproximativ 20 de minute ajungem la o bifurcaţie, iar pentru a ajunge la gura peşterii urmăm poteca spre dreapta, iar după câteva clipe vedem intrarea în peşteră şi coborâm pe un lanţ prins în stânca abruptă.

 

      Ajungem sub măreţul portal al peşterii Cetăţile Rădesei, înalt de 15 m şi ne echipăm cu o geacă şi frontală pentru traversarea în subteran, ce măsoară 260m lungime.

Sfat: vizitarea peşterii se face doar la ape mici şi este util să ai la tine sursă de lumină, preferabil frontală, fiind porţiuni în care vei avea nevoie de ambele mâini libere pentru a te folosi de lanţurile prezente pe traseul amenajat. De asemenea recomand, ca de obicei, să ai încălţăminte cu talpă aderentă, stânca fiind umedă şi alunecoasă în peşteră.

 

     Intrăm prin partea stângă a peşterii pe o terasă naturală şi ţinându-ne de lanţul agăţat în perete traversăm şi zonele mai înguste ale potecii. Galeria se lărgeşte, tavanul coboară uşor, iar un lanţ ce-l coborâm ne conduce la firul apei, de unde zărim o sală luminată. Dimensiunile peşterii cresc din nou, iar jocul de raze de lumină ce intră prin spărturile din tavan te face să te simţi ca un adevărat explorator, imaginile ce le surprinde retina par ireal de frumoase!

 

     Traseul prin subteran ne conduce printr-o zonă îngustă, lumina fiind din ce în ce mai puternică şi în scurt timp ajungem la un canion dotat cu lanţuri, dar şi trunchiuri de arbori alunecoase, ce ne scoate la lumina zilei în poiana Rădesei. Traseul până aici este impresionant prin imaginile ce ţi le oferă, palpitant prin prezenţa lanţurilor şi inedit prin distanţa ce o parcurgi prin subteran şi trezeşte în tine sentimentul de aventurier „mai vreau o dată!ˮ. Asta numesc eu parc de distracţii pentru iubitorii muntelui!

 

Util: traseul este compus de fapt din două circuite mai mici, circuitul Rădesei şi circuitul Someşului Cald ce se intersectează în poiana Rădesei, ambele marcate cu punct roşu. Poţi alege să continui traseul parcurgând şi circuitul Someşului Cald sau te poţi întoarce pe un traseu ce urcă deasupra peşterii Cetăţile Rădesei…sau mai este o a treia variantă de care îţi voi povesti puţin mai jos.

     Noi am ales să continuăm traseul spre circuitul Izvoarelor Someşului Cald, urmărind marcajul ce urcă prin pădure pe versantul drept şi preţ de vreo jumătate de oră urcăm şi tot urcăm până ajungem la punctul de belvedere, de unde ni se deschide o privelişte spectaculoasă asupra văii ce se află la sute de metri sub noi.

 

     Traseul continuă prin pădure, ne scoate la încă un punct de belvedere şi apoi continuăm…tot prin pădure :). Ajungem la un grohotiş instabil, cu porţiuni de pământ alunecos străjuit de pereţi înalţi de calcar, ce-ţi pune la încercare stabilitatea, dar dacă eşti mai sportiv din fire îţi va plăcea coborârea pe grohotişul mişcător .

 

Sfat: indiferent dacă preferi să cobori mai domol grohotişul sau te aventurezi spre varianta mai sportivă, îţi recomand să păstrezi un interval între tine şi celelalte persoane aflate pe traseu, pentru a limita riscul de accidente datorate pietrelor dislocate. Iar dacă ţi se pare greu să cobori o astfel de porţiune şi preferi să o urci, poţi aborda traseul în sens invers, cu urcare pe versantul stâng din poiana Rădesei.

     În scurt timp ajungem la firul văii Someşului Cald şi traversăm pe o punte naturală, un trunchi de arbore, când zărim un grup de băieţi ce străbăteau voioşi cheile direct prin apă!

 

     Păi şi noi nu? Normal că şi noi trebuie să încercăm, aşa că Sergiu şi Ghiţă aleg varianta trei, traversarea direct prin apă a cheilor Someşului Cald spre amonte. Deşi direcţia amonte nu e ideală pentru asta, dar plictisul ce l-am resimţit cu toţii până în acest punct al traseului, prin pădure, le-a dat avântul necesar băieţilor să se aventureze în valea alunecoasă, ce îţi oferă posibilitatea să te răcoreşti de te afli în zonă într-o perioadă călduroasă. Poze nu avem să-ţi aratăm, aparatul a rămas la cei ce au urmat varianta pe uscat, dar crede-ne nouă ne-a placut mult, mult!

Util: traseul prin apă îl poţi parcurge fără probleme dacă ai un pic de experienţă montană, nu ai nevoie de echipament special căci nu sunt săritori, trebuie să ai doar chef de aventură şi de un duş rece, căci albia râului este foarte alunecosă..chiar neaşteptat de alunecoasă, întreg peisajul fiind încadrat de pereţi abrupţi.

     Iar dacă baia în vale nu te atrage, poţi urma marcajul ce urcă prin pădure pe versantul opus, printre trunchiuri de arbori căzuţi şi sol alunecos, ce în aproximativ un sfert de ceas te scoate în faţa peşterii Honu, o peşteră de mici dimensiuni. Traseul continuă printre arbori căzuţi, urcând şi coborând grohotişuri, trecem de pereţii Cuciulatei şi observăm marcajul de derivaţie punct roşu concentric ce coboară spre dreapta, marcaj ce te duce la peştera Moloch aflată în firul văii, de unde se vede şi cascada Moloh, aflată pe versantul opus. Noi am ales să nu mai coborâm şi am continuat traseul principal până am ajuns la un nou punct de belvedere. După ceva vreme ajungem în sfârşit înapoi în vale în poiana Rădesei, căci traseul acesta ni s-a părut nejustificat de lung (aproximativ 4 ore) pentru a admira cheile doar de la cele trei puncte de belvedere.

     Ajungem la canionul peşterii Cetăţile Rădesei şi în loc să traversăm peştera, urmăm poteca din dreapta ce urcă pieptiş pe colţi de stâncă până deasupra peşterii, potecă ce pare la prima vedere uşor inabordabilă însă nu e deloc greu de urmat odată ce începi să urci. Ajungem deasupra canionului Rădesei şi continuând traseul prin pădure, spre stânga observăm marcaje de derivaţie ce ne scot pe rând la patru avene, ce sunt de fapt ferestrele de lumină din peşteră, ce le-am văzut câteva ore mai devreme. Un grohotiş ce coboară spre stânga ne scoate în faţa portalului peşterii, marcând sfârşitul circuitului. De aici urcăm prin pădure pentru a ajunge la maşinile ce le-am lăsat în Poiana Vărăşoaia.30-sfarsit-de-traseu-din-nou-la-pestera

 

     Traseul parcurs fiind destul de lung, ne-a lovit foamea aşă ca hotărâm să urcăm până în Padiş să luăm masa la umbră, pe malul pârâului.

      Cabana Văraşoaia – Padiş

   Iar după pauza de revenire am pornit la drum spre sat Gheţari, de unde vom pleca în explorare ziua următoare! 

     Ruta: Padiş – Pietroasa – Sudrigiu –Ştei – Câmpani – Gârda de Sus – sat Gheţari

     P.S.: ca să te poţi organiza mai uşor, citeşte sinteza turei aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: