autor: Patricia

     Ziua aceasta este dedicată unui traseu lung, presărat cu porţiuni ce-ţi ridică nivelul de adrenalină din corp şi anume circuitul Cheilor Galbenei, un traseu clasic şi simbolic al Padişului.

      Traseul pe care ni l-am propus este:

  • Camping Glăvoi – Piatra Galbenei (deviaţie, punct galben concentric cerc-galben) – Gheţarul Focul Viu – Poiana Florilor – Cheile Galbenei –  Izbucul Galbenei – Avenul Borţig, punct galben PG  – Balcoanele Ponorului – Camping Glăvoi, punct albastru PA;
  • marcaj: punct galben PG (şi punct albastru pentru întoarcerea în Glăvoi PA);
  • durată: 8-9 ore din Glăvoi, 9-10 ore din Padiş;
  • dificultate: medie, cu porţiuni cu dificultate ridicată, interzis iarna. Traseul este lung şi obositor.
  • surse de apă: noi am luat apă din Glăvoi, îţi recomand să faci la fel. Se găseşte apă şi în poiana Florilor.

     Util: traseul are multiple variante de abordare în funcţie de punctul de plecare şi în funcţie de nivelul tău de experienţă.

     Punctul nostru de plecare este campingul din Glăvoi, intrarea în traseu se face din spatele izvorului urcând pe poteca semnalizată cu punct galben PG, ce urcă uşor prin pădure.

    Sfat: se poate intra în traseu şi de pe drumul forestier din Valea Cetăţii, marcat de asemenea cu punct galben PG. Ideea e să nu te păcăleşti când se intersectează cele două rute de acces şi să nu cobori, căci vei ajunge de unde ai plecat, adică în Glăvoi :P. Traseul bun este în urcare şi recomand să ai hartă la tine, căci pe parcursul traseului există variante alternative, dar harta te ajută să rămâi pe traseul cel bun.

     Urcăm timp de jumătate de oră prin pădure, pe poteca îmbrăcată într-un pat de muşchi gros şi ajungem într-o poiană cu loc de popas, de unde se desprinde spre stânga traseul de deviaţie spre Piatra Galbenei, marcat cu punct galben concentric cerc-galben. Piatra Galbenei este un punct excelent de belvedere asupra zonei, de unde se poate zării şi îndepărtata Groapa Ruginoasa.

     Revenim în traseul principal şi în scurt timp ajungem la Gheţarul Focul Viu, unde se desfăşura un adevărat spectacol de du-te-vino între peşteră şi locul de popas, pus la cale de masa de oameni prezentă. Coborâm câteva trepte alunecoase din lemn şi ajungem la balconul de unde se zăreşte sala mare, în centrul său fiind movila de gheaţă şi zăpadă căzute prin spărtura din tavan, iar podeaua sălii este formată dintr-un masiv de gheaţă din care se ridică stalagmite şi coloane de gheaţă.

     Util: îţi recomand să te organizezi să ajungi aici în jurul prânzului, când jocul de lumini ce intră prin fereastra peşterii este cel mai intens şi spectaculos. De asemenea poţi urma poteca nemarcată, ce urcă dinspre locul de popas paralel cu intrarea în peşteră, pentru a admira gheţarul prin fereastra din tavan.

     Trupa noastră se desparte aici în două grupuri, o parte s-au întors spre Glăvoi, iar ceilalţi cu picioare mai puternice şi antrenate continuăm coborârea luuuungă prin pădure până în frumoasa Poiana Florilor, unde se cosea cu spor fânul.

     Trecem pe lângă izvor, ne răcorim puţin şi umărim poteca spre liziera pădurii, căci marcajul apare doar sporadic. După o scurtă coborâre ajungem la podul de la confluenţa văii Galbena cu valea Luncşoara şi de aici începe adevărata aventură din cheile Galbenei!

     Sfat: în cazul în care nimereşti în zonă la ape mari sau nu ai experienţă cu traseul mai dificil pe cablu, îţi recomand să urmezi traseul de ocolire ce urcă pe deasupra cheilor, cu plecare din poiana Florilor.

     Nici nu traversăm bine primii bolovani din valea râului şi dăm de de prima porţiune de cablu, cea mai lesne de parcurs, o porţiune de 25m cu cablu de oţel la mână şi lanţuri ca sprijin la picioare, ce te ajută să treci pe deasupra apei, fiind „agăţatˮ de stâncă.

     Urmează tronsonul al doilea cu urcare pe două serii de cabluri desupra firului văii până se ajunge la un horn, prin care ce să vezi…se coboară tot pe cablu! 😀

     Util: atenţie mare în zona aceasta căci solul este erodat şi îţi cam alunecă picioarele şi de mai ai „norocˮ să fii şi mai scurt de picioare, cum sunt şi eu, ai să stai semi-agăţat de cablu, dar cu atenţie şi puţină forţă în braţe ai să cobori cu bine!

     Şi ajungem la tronsonul al treilea, cel mai dificil, un cablu de aproximativ 100m ce stă prins în perete, menit să te ajute să ajungi la porţiunea superioară a traseului turistic fără a intra în apă. Noi nu a trebuit să ne încercăm talentul la căţărat pe cablu pe stânca udă, apa fiind suficient de mică pentru a fi traversată pe bolovani, însă Sergiu a „testat” traseul.

     Capătul traseului din vale este marcat de cascada Evantai, iar de aici traseul urcă pe bolovani şi grohotiş până deasupra firului apei, loc bun de popas şi  poze. Descoperim  şi peştera din versantul stâng prin care curge râul subteran, ce iese la lumină câţiva metri mai jos în cascadă.

     De aici traseul urcă prin pădure, printre pereţii spectaculoşi ai cheilor unde apa este înghiţită la moment dat de un ponor. Urcăm şi tot urcăm, dăm de lanţuri din nou pe porţiunile mai greu accesibile, iar pe măsura ce ne apropiem de râu observăm şi spectaculoasele bazine săpate de apă în marmite, unde poposim puţin pentru a ne răcori la umbră şi a ne „reîncărca bateriileˮ.

     Un ultim set de lanţuri de pe poteca îngustă de deasupra izbucului Galbenei ne anunţă că am ajuns la capătul cheilor. După un urcuş abrupt ajungem într-o şa unde ne întâlnim cu ramificaţia traseului ce vine din poiana Florilor pe desupra cheilor (tot punct galben PG), iar noi urmăm marcajul în urcare din partea dreaptă, ce duce spre avenul Borţig.

      Util: dacă vii din direcţia opusă a traseului, adică dinspre avenul Borţig, fii atent la coborârea spre chei să nu le ratezi, fiind marcat cu panou indicator catre izbucul galbenei şi marcat punct galben concentric cerc-galben .

    Urcarea asta este însă pe măsura coborârii luuungi către poiana Florilor, de care vă ziceam mai devreme, căci urcăm în serpentine pe o pantă accentuată preţ de vreo oră şi jumătate până ajungem într-o şa unde zărim în stânga noastră măreţul aven Borţig.

     Sfat:  să fii atent să nu ratezi avenul, fiind o idee ieşit din traseul şi se coboară puţin către el, nu lăsa oboseala ce ai acumulat-o până aici să te fure către coborârea accentuată ce duce spre Balconele Ponorului.

     Avenul ascunde în adâncurile sale un bloc de gheaţă de 30.00 m­­­3, fiind al doilea gheţar din ţară, după Gheţarul de la Scărişoara. Acum poţi să-ţi dai seama de lumea ce o ascunde doar prin prezenţa aerului rece ce iese la suprafaţă în apropierea avenului, însă în trecut Czárán Gyula a amenajat scări de lemn ce coborau cei 38 m ai puţului, fâcând parte din reţeaua de amenajări făcute în zona Padişului la începutul secolului al XX-lea, tot de acelaşi personaj.

     Coborâm şi ultima pantă mai accentuată ce ne scoate la intersecţia dintre marcajele punct galben PG şi punct albastru PA, adică la traseul pe care l-am parcurs ziua anterioară şi dat fiind că am campat în Glăvoi, urmăm traseul spre stânga, maracajul punct albastru PA făcându-ne un tur pe la Balcoanele Ponorului.

     Traseul cheilor Galbenei ne-a plăcut foarte mult, însă trebuie să ai în vedere că lungimea considerabilă şi diferenţele de nivel te obosesc destul de tare, dar adrenalina ce o primeşti pe porţiunile cu lanţ şi peisajele ce te înconjoară de-a lungul traseului merită din plin!

PS: ca să te poţi organiza mai uşor, citeşte sinteza turei aici.