Aventuri prin Munţii Apuseni – ziua 2: Cetăţile Ponorului şi Lumea Pierdută

autor: Patricia

     Corturi şi brazi dormind sub ceaţă…asta vezi dimineaţa în platoul Padiş, dacă scoţi nasul din cort suficient de matinal să vezi faimoasa ceaţă, care apare din pricina reliefului carstic specific locului. Şi nu, nu e fum de la grătarul/focul vecinilor din seara precedentă cum am presupus eu, adormită fiind :P.

     Deşi a fost multă lume în poiană, am avut noroc de vecini civilizaţi care nu au făcut prea mult zgomot, reuşind să ne odihnim pentru aventura ce urmează: circuitul Cetăţilor Ponorului şi circuitul avenelor din Lumea Pierdută.

   Cetațile Ponorului

     Punctul nostru de plecare este poiana Glăvoi şi prima parte a traseului este dedicată parcurgerii circuitului Cetăţilor Ponorului:

  • traseu: Canton Glăvoi – Balcoane – Dolina 3 – Dolina 1 – Dolina 2 = Cetăţile Ponorului;
  • marcaj: punct albastru PA;
  • durată: 4-5 ore din Glăvoi, 5-6 ore din Padiş;
  • dificultate: medie, cu porţiuni cu dificultate ridicată, interzis iarna;
  • surse de apă: noi am luat apă din Glăvoi, îţi recomand să faci la fel. Se mai găsesc surse de apă, însă preponderent pe a doua parte a traseului descris de noi.

     Urmăm deci punctul albastru PA, ca reper poţi folosi punctul salvamont şi apoi urmezi drumul forestier din Valea Cetăţii, iar după aproximativ 600 m de „încălzitˮ bocancii traseul coboară din drum, spre dreapta.

Util: dacă vii din Padiş, traseul se parcurge în sens invers faţă de cel descris de noi.

harta detaliu Cetatile Ponorului
hartă traseu parcurs de noi prin Cetăţile Ponorului

     După un scurt urcuş prin pădure ajungem la primul punct de belvedere de pe traseu, Balconul 4, denumit după structura de lemn ce exista aici cu ceva vreme în urmă şi oferea o privelişte plonjantă asupra Dolinei 2. Acum balconul de lemn nu mai există şi ne aflăm pe buza dolinei, motiv pentru care privim şi păşim cu grijă pentru a observa frumuseţile aflate la zeci de metri sub picioarele noastre.

     Traseul şerpuieşte prin pădure şi trecem pe rând pe la Balconul 3, ce priveşte tot spre Dolina 2, apoi pe la Balconul 2 şi 1 ce privesc spre Dolina 3, unde se văd de obicei turiştii, mici cât nişte furnici, ce traversează în şir indian dolina.

    Continuăm drumul până la intersecţia cu traseul circuitului cheilor Galbenei (punct galben PG), unde ne odihnim puţin la locul de popas căci ştim că ne aşteaptă o coborâre în forţă. Traseul coboară spre stânga, spre baza Dolinei 3 pe un jgheab abrupt şi cu grohotiş, partea inferioară a traseului fiind dotată cu lanţuri ajutătoare, care la prima vedere îi nelinişteşte pe unii din grupul nostru care nu au mai experimentat asemenea „sporturiˮ, dar cu îndrumare şi încurajare îşi dau seama că lanţul e foarte util şi uşor de „folositˮ :). Învaţăm să folosim şi strigătul de atenţionare „Piatrăăăăă!ˮ, ca să fim pregătiţi, însă conduita preventivă ne ajută să coborâm cu bine.

Sfat:  traseul este abrupt şi indiferent dacă îl parcurgi în urcare sau coborâre, este destul de obositor şi este posibil să dizloci pietre, din acest motiv îţi recomand să urci în pereche, dacă faci parte dintr-un grup mai numeros, pe bucăţi, să eviţi astfel de evenimente. De asemenea traseul e posibil să fie alunecos, mai ales după ploaie, de asta îţi recomand bocanci sau încălţăminte cu talpă aderentă, tenişii păstrează-i pentru oraş 🙂 .

     Ajunşi în Dolina 3, fiind înconjuraţi de pereţi abrupţi îmbrăcaţi cu grohotişuri şi brazi, zărim şi gura peşterii din care iese o ceaţă densă şi simţim aerul rece ce iese din lumea subterană ascunsă de ochii curioşi.

    O parte din noi suntem însă exploratori din fire şi hotărâm să coborâm în galeria subterană a Peşterii Cetăţile Ponorului, de unde se aude vuietul puternic al Văii Cetăţilor.

Util: intrarea în galeria subterană este nerecomandată, există şi panou de atenţionare, însă dacă hotărăşti să cobori să fii atent la nivelul apelor, se recomandă a fi vizitată doar la ape mici.

     Gura de intrare în peşteră nu prevesteşte nimic despre impresionanta galerie ce se deschide odată ce începi să cobori panta abruptă, presărată cu bolovani alunecoşi. Ajungem la firul apei şi ne croim drumul, paşind pe bolovanii fixaţi în fundul văii, până la primul cot unde se observă ferestre de lumină, sparte în peretele peşterii, ce privesc spre noi dinspre Dolina 2. De aici stâncile cresc în dimensiune şi sunt zone de săritoare, ne întoarcem deci căci scopul nostru nu este să facem baie sau să traversăm galeria.

      Ieşiţi la lumina zilei, ne încălzim puţin la soare, ne regrupăm şi înainte de o porni spre trecerea în Dolina 1, avem norocul să zărim un grup de capre negre, căţărate pe unul din versanţii abrupţi. Fii cu ochii în patru, poate ai noroc să le zăreşti şi tu!

     Ajunşi pe şaua dintre Dolina 3 şi Dolina 1, numite şi Curţile Cetăţii, coborâm o serie de scări metalice prinse în versant, până ajungem pe o porţiune dreaptă de unde admirăm impresionantul Portal, înalt de 75 m înalţime şi continuăm să coborâm spre stânga, pe bolovani şi cabluri, până ajungem la baza Portalului Peşterii Cetăţile Ponorului.

Atenţie: odată ajunşi în acest punct majoritatea urmăresc traseu instinctiv spre gura peşterii şi ratează poteca de derivaţie, marcat cu cerc dublu concentric albastru cerc-albastru, ce urcă pe un grohotiş abrupt în dreapta, spre impresionanta Dolina 2, ce nu ai voie să o ratezi!

      Întreg traseul este impresionant, însă Dolina 2 are ceva aparte, chiar pare Curtea Cetăţii, înconjurată de pereţi verticali de 100 m te impresionează prin dimensiuni, dar îţi dă o senzaţie de linişte şi protecţie prin forma circulară… şi unde mai pui că eram doar noi acolo, nici vorbă de îngrămădeala de oameni ce am vazut-o în faţa portalului.

    Ne întoarcem la baza portalului, urcăm pe cablu, lăsăm în dreapta noastră scările metalice de mai devreme şi urcăm urmărind marcajul spre stânga, spre pădure. De fapt asta e ultima porţiune mai dificilă, poteca fiind erodată şi trebuie urcată cu atenţie. Urmăm marcajul punct albastru PA până dăm de drumul forestier, ce ne scoate la un panou indicator spre Poiana Ponor.

 Avenele din Lumea Pierdută

     De aici urmează partea a doua a aventurii, urmând traseul comun  punct albastru PA, punct galben PG printr-un platou împădurit, ce ne scoate în frumoasa Poiana Ponor, loc bun de popas şi energizare cu gustare şi obligatoriu puţină leneveală în iarba crudă.

      Planul nostru este să găsim marcajul cruce galbenă, ce ar trebui să ne ducă spre platoul carstic Lumea Pierdută.

  • marcaj: cruce galbenă CG;
  • durată: 3 ore din Glăvoi, 5 ore din Padiş (dus-întors);
  • dificultate: uşor.

       Însă socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi după ce căutăm timp de un sfert de ceas crucea galbenă, întrebând şi un salvamont, decidem să alegem traseul marcat cu triunghi roşu TR.png ce ne scoate la drumul forestier din valea Ursului. De asta e bine să ai la tine hartă şi să o şi foloseşti!

      Urmăm drumul forestier spre stânga, direcţia amonte şi după aproximativ 15 minute găsim marcajul cruce galbenă CG şi panoul de semnalizare spre Lumea Pierdută. Trecem pârâul, „tehnicaˮ din piatră în piatră sau direct prin apă dacă avem bocanci impermeabili şi după un urcuş scurt ajungem în platou.37-drum-forestier-valea-ursului

Util: de aici traseul este circular şi poţi să-l abordezi fie spre dreapta, fie spre stânga, iar marcajul cruce galbenă te va plimba pe la cele patru avene.

        Noi am ales să mergem spre dreapta şi am trecut întâi pe la Avenul Gemănata, denumit după podul natural ce pare să despartă avenul în două. Urmând marcajul şi după o scurtă deviaţie spre dreapta, atenţie să nu ratezi intrarea în potecă căci iese puţin din traseul circular, ajungem la mareţul Avenul Negru  măsurând peste de 100 m adâncime.

Sfat: mare atenţie în preajma avenelor, nu te apropia foarte mult de margine, poteca fiind alunecoasă şi abruptul e aproape de vârful bocancilori. Chiar de crezi că poţi prinde în poză măreţia lor, nu merită riscul, fă mai bine poze cu retina!

      Ne întoarcem la traseul circular, ne scoatem şi pelerinele preţ de 10 minute căci ne tot dădea târcoale o ploicică de când eram în Poiana Ponor, dar a fost mai mult un test, să vadă care e treaba cu pelerina şi cei mai puţin experimentaţi dintre noi şi ajungem pe rând la Avenul Pionierilor şi Avenul Acoperit.

      Coborâm înapoi în Valea Ursului şi urmăm drumul forestier până dăm de intersecţia cu Valea Ceţăţii, iar de aici drumul cunoscut ne conduce înapoi în campingul Glăvoi, unde ne aşezăm direct la unul dintre „localurileˮ din poiană, cu gânduri de o ciorbă care speram să fie bună, dar asta e altă poveste 😛 .

PS: ca să te organizezi mai uşor, citeşte sinteza turei aici.

harta traseu complet
hartă traseu complet

One thought on “Aventuri prin Munţii Apuseni – ziua 2: Cetăţile Ponorului şi Lumea Pierdută

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: