Aventuri prin Munţii Apuseni – ziua 1: Peştera Meziad, Mina Farcu şi Cheile Cuţilor

autor: Patricia

     Vara o aşteptăm cu drag pentru că este momentul turei lungi estivale, dedicate unei grupe montane diferite în fiecare an, iar acum lista noastră a ajuns în dreptul munţilor Apuseni. Fiind o grupă montană vastă ca suprafaţă am ales să vizităm zona platoului Padiş şi sud-estul Apusenilor, mai precis împrejumirile Arieşeniului, într-o tură de 6 zile pline de aventură!

     Dimineaţa devreme ne-am întrunit trupa la Arad, două maşini venind din Timişoara şi una din Arad și pornim la drum, cu multă voie bună, pe ruta:

     Timişoara – Arad – Chişineu Criş – Salonta – Tinca – Holod – Vintere – Răbăgani – Pocola – Remetea – Meziad

Sfat: dacă vei urma acest traseu, atenţie pe porţiunea de după Tinca, se aşteaptă la semafor, drumul fiind în reparaţii, dar când ai oameni veseli în jurul tău timpul trece repede, chiar dacă eşti un şofer nerăbdător dornic să ajungă la destinaţie cât mai repede. Indiferent de ruta pe care o urmezi, te sfătuiesc să te interesezi de starea şoselelor, să nu ai surprize care ţi-ar putea da peste cap organizarea.

Peștera Meziad

     La intersecţia cu satul Remetea, urmezi indicatorul spre satul Meziad, iar odată ajuns în sat cască bine ochii, căci indicatoarele cu Peştera Meziad, sunt mici, mici. Drumul ce trebuie urmat ajunge la capătul satului, iar de acolo dupa 5 km de drum neasfaltat am ajuns la fosta cabană Meziad (acum loc de popas), unde am parcat, iar de aici in 10 minute pe jos am ajuns la peşteră.

Util: îţi recomand să parchezi la cabana Meziad, fiind loc suficient, se poate continua cu maşina pe drumul forestier, însă nu foare mult căci la un moment dat apare un indicator “Accesul interzis persoanelor neautorizate”, iar drumul la pas este foarte plăcut, traversând o mică porţiune de chei.

     Am ajuns la gura peşterii Meziad, am luat biletele şi dată fiind pasiunea mea pentru hărţi am achizioţionat una cu zona Padişului, hartă ce trebuia să fie deja în posesia mea înainte de începerea acestei ture, însă nu am găsit-o în Arad sau Timişoara. La ieşirea din căsuţa ce adăposteşte casa de bilete se aflau o serie de panouri cu obiectivele din zonă, ce au trezit interesul aventurier al lui Sergiu, astfel încât hotărâm să vizităm cheile Cuţilor dacă ne permite timpul.

    Pentru a vizita peştera nu ai nevoie de echipament special, să ai în vedere însă că temparatura este in jur de 9-12°C, fiind vară, nouă ne-a fost suficientă o geacă.

       Informații legate de orar și costul biletului găsești aici.

    Traseul vizitabil urmează forma cifrei 8 şi se face în prezenţa ghidului, fiind impresionant prin dimensiunile peşterii şi diferenţele de nivel pe care le parcurge, traseul urmărind cele 2 etaje ale peşterii, urcând şi coborând, oferindu-ţi vederi spectaculoase. Am fost plăcut impresionată şi de recenta reamenajare care este făcută cu respect faţă de cadrul natural, traseul fiind realizat din elementele metalice uşoare, iar iluminatul este difuz, punând în evidenţă anumite formaţiuni.

     Pe lângă stalactite şi stalagmite, în peşteră se găsesc numeroase speleoteme majoritatea fiind denumite după forma lor, îmi vine în minte acum cea care m-a amuzat cel mai mult: şunca cu boia… sau poate că îmi era foame :P. Peştera este rezervaţie fiind prezente numeroase colonii de lilieci, traseul pe care l-am parcurs trecând la un moment dat printr-o sală unde erau sute de lilieci, sunetele bătăilor de aripi, chiţcăitul liliecilor şi lumina difuză creând o atmosferă ireală, de poveste. Tocmai atmosfera aceasta m-a făcut să privesc în altă lumină micuţele fiinţe înaripate, care pânâ în acel moment nu pot să zic că-mi erau cele mai dragi, însă dansul spectaculos al liliecilor mi-a răsfăţat retina. Dacă aveam timp la dispoziţie, mai că m-aş fi dus încă o dată  :D.

     Pentru a ajunge la următorul obiectiv, urmăm ruta:

     Meziad – Remetea – Roşia– Peştera cu cristale din Mina Farcu

Mina Farcu și peștera cu cristale

     Vizitarea peşterii cu cristale din Mina Farcu se face în prezenţa ghidului, nu ai nevoie de echipament special, iar la achiziţionarea biletului primeşti cască de protecţie. Fiind porţiuni unde tavanul este denivelat, casca are menirea să te protejeze de un posibil cucui.

     Peştera este de tip geodă, fără intrare naturală penetrabilă, accesul făcându-se prin fostele galerii miniere, aşadar la finalul traseului am avut ocazia să vizităm şi un muzeu minier. Am venit aici însă pentru a vedea cristalele. Nu ştiu dacă din princina faptului că peştera Meziad ne-a impresioant atât de mult sau datorită faptului că frumuseţea Minei cu Cristale Farcu a avut de suferit după descoperire, cavitatea fiind deteriorată prin ruperea şi distrugerea cristalelor, însă mă aşteptam la ceva mult mai spectaculos de la un obiectiv atât de promovat. Traseul este destul de scurt, partea cea mai interesantă fiind balconul de unde se poate observa porţiunea de rezervaţie unde pereţii sunt împodobiţi cu formaţiuni şi cristale de peştera.

     Informații legate de orar și costul biletului găsești aici.

     Când am ieşit din mină, afară deja se făcuse foarte cald, luna lui Gustar luându-şi în serios rolul de a rumeni fructele şi inclusiv pe noi. Ne interesăm la casieria minei cam cât timp ne-ar lua traseul cheilor Cuţilor şi aflăm că în jur de o oră şi jumătate. Ne încadrăm perfect în program, adaugând un nou obiectiv pe lista noastră! Nu înainte însă de a ne tolăni puţin la umbră, pentru a ne potoli setea şi foamea.

Cheile Cuților

     După pauza de revenire, pornim în căutarea cheilor, însă nu a fost chiar atât de uşor căci indicatoare nu prea sunt, în schimb sătenii sunt de ajutor ca de obicei. Un mic panou aşezat între case, lângă pârâu, anunţă intrarea în traseu.

     Traseul este de tip circuit, uşor accesibil, marcajul urmărit fiind punct roşu 6949554_orig şi se parcurge în aproximativ 1h 30′.

     Traseul l-am parcus voioşi pe porţiunea de 2,1 km de chei, mai ales grupul 50+ care se afla cu noi în tură (părinţii mei şi ai lui Sergiu fiind pentru prima dată cu noi într-o tură lungă), fiind foarte încântaţi de priveliştea spectaculoasă oferită de pereţii înalţi de calcar şi de porţiunea dreaptă de traseu.

     Asta până când au ieşit din porţiunea de chei şi nu au mai văzut marcajul, care se ascundea pe un arbore aflat pe urcuşul din dreapta noastră, o potecuţă firavă observându-se în feriga înaltă. Odată ce începem să urcăm prin pădure încep „observaţiile”: „mai avem mult?”, „alunecă frunzele!”, „iară urcăm?”. Dar peisajul ne fură şi uităm repede de micile neplăceri, iar spre finalul traseului ieşim din pădure exact deasupra cheilor unde se formează un abrupt spectaculos de peste 80 m.

     Ajunşi înapoi la maşini, pornim spre destinaţia noastră petru următoarele 2 zile, cantonul Glăvoi, pe ruta:

    Roşia –Remetea–  Beiuş – Sudrigiu – Pietroasa – Glăvoi

     Nu înainte însă de a ne opri la ieşirea din satul Roşia, unde se află o veche moară de apă, încă funcţională. Ne întâmpină nea Burtic Gheorghe, care ne măsoară din priviri şi ne îndeamnă să vizităm „moara cu noroc”, cum o numeşte el, nu înainte de o ne cere „taxa” de vizitare, „3 maşini, 30 de lei”. Suntem invitaţi apoi înăutru în încăperea de locuit din moară, unde ni se oferă un mini-recital de muzică la un instrument hibrid: o vioară cu goarnă. Însă adevăratul spectacol ni se dezvăluie în încăperea alăturată, când bătrânul porneşte moara şi începe să se macine porumbul, devenind mălai sub roata mare de piatră. La plecare primim un mic suvenir, o pietricică de la „moara cu noroc”.

     Ajunşi după apus în Glăvoi, dăm de o mare de corturi şi oameni.

Util: drumul de acces este asfaltat până în Padiş, intersecţia spre Glăvoi fiind marcată cu indicator şi ocazional cu o rulotă unde se vând plăcinte, uşor de recunoscut, fiind singurul drum forestier lat, ce duce spre dreapta, o dată ce ieşiţi în platou. E bine să ştii ca nu se plăteşte camparea în poiană, iar apă de băut se poate luat de la izvor.35-campingul-din-glavoi-prelucrata

     Ne găsim loc de parcare pe marginea drumului forestier, fără gândul de a duce maşina cât mai aproape de cort, cum i-am vazut pe unii experimentând „patinajul artistic” pe noroi. Găsim loc de campare aproape de pârâu şi ne bucurăm de cină în companie bună, pregătindu-ne pentru aventura de mâine!

PS: Ca să te poţi organiza mai uşor, citeşte sinteza turei aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: