1 mai pe Cheile Gârliștei

autor: Patricia

Data: 1 mai 2016

Punct de plecare: sat Gârliște, jud. Caraș-Severin

Marcaj: punct roșu 6949554_orig

Durată:

  • aproximativ 4 h, traseul parcurs de noi, dus-întors;
  •  3½-4h, traseu integral  Anina – sat Gârlişte (doar dus).

Dificultate: ușor/mediu

harta
sursă hartă

     Anul acesta vremea și data târzie a sărbătorilor Pascale, ne-au determinat să alegem o alternativă la tradiționala ieșire de 1 mai la rafting pe cheile Nerei, tură ce deschidea sezonul de vară al aventurilor. Fiind în Reșița ne hotărâm să facem o ieșire în apropiere și anume pe cheile Gârliștei, loc de care auzisem, dar care a scăpat până acum de pe lista noastră, lucru ce trebuia remediat îndată.

       Pornim în jurul orei 13:00 din Reșita pe ruta:

      Reșita – Lupac (DN 581) – Gârliște – 26 km 

Sfat: cască bine ochii după indicatorul spre Gârliște, noi era să-l ratăm din cauza vegetației ce îl acoperea parțial, noroc că știam că urmează o intersecție spre stânga și nu ne deplasam cu viteză.

     Ajunși în satul Gârliște continuăm înainte pe drumul principal din sat, până dăm de un pod rutier aflat în stânga noastră și traversăm râul. De aici înaintăm pe drum până la ieșirea din sat, marcat de ansamblul de mori. Lăsăm aici mașina și o luăm la pas în amonte pe poteca largă și bine conturată, marcată sporadic cu punct roșu. Traversăm o poiana vastă, Poiana Periș, ce ne încântă simțurile prin multitudinea de nuanțe de verde și mireasmă de flori de primăvară. Ce dor ne era de atâta verde!

     După aproximativ 20-30 de minute de plimbare prin poiană, intrăm într-o pădurice și urmând cărarea găsim panoul, îmbătrânit de vreme, ce ne informează că ne aflăm în Parcul Național Semenic–Cheile Carașului.2-panou-informativ

Util: mare atenție după acest panou căci poteca ce duce spre chei este spre dreapta, spre râu, chiar dacă nu zăreşti marcajul punct roșu poteca este bine conturată, urmeaz-o cu încredere! Dacă urmezi poteca drept înainte după panou și dai de marcajul cruce galbenă, nu te afli pe drumul cel bun, acest traseu urcând spre Carașova.

     Urmând deci marcajul punct roșu și firul apei, relieful ne anunță că intrăm în sectorul de chei, bocancii noștri fiind înconjurați de pietre îmbrăcate în mantii de mușchi umed, de aici drumul e sigur, nu ne mai putem pierde, firul apei şi poteca ne vor conduce spre inima cheilor.

Sfat: poteca este îngustă şi alunecoasă pe anumite porţiuni, îţi recomand să porţi încălţăminte cu talpă aderentă, preferabil bocanci, scutindu-te de eventualalele neplăceri cauzate de un echipament neadecvat.

     Cheile Gârliştei sunt într-adevăr sălbatice, poteca când mai îngustă, când mai lată fiind plină de vegetaţie deasă, însă pe măsură ce înaintăm cheile ne dezvăluie un trecut marcat de mâna omului: capete de pod, terasamente de piatră, ziduri, toate înghiţite uşor-uşor de vegetaţie. Ajungem şi la primul obiectiv impresionant prin dimensiune şi prezenţă, un element din istoria antropizată a cheilor, Tunelul. Se pare, după aceste urme lăsate de mâna omului, că a existat o cale ferată forestieră ce lega satul Gârlişte de Anina, direct prin chei. De aici în câteva minute ajungem la măreţul Portal, unde râul face un cot spre stânga. Pereţii cheilor se înalţă din ce în ce mai mult, turnuri de calcar străjuiesc deasupra râului învolburat. Ne aflăm în Cleanţul Gherii, cea mai importantă porţiune a cheilor.

     Urmează o porţiune ce necesită atenţie, poteca se îngustează şi e surpată, însă ni se oferă „sprijin” prin prezenţa unei bucle de cablu şi o funie care, cu puţină încurajare, ne ajută să trecem cu bine şi să ne continuăm drumul.

Util: cablurile agăţate în pereţi e bine să le testezi înainte de a-ţi lăsa întreaga greutate pe ele, idiferent că este vorba de un cablu amenajat corespunzător de administratorii parcurilor sau de un cablu improvizat, cum a fost în cazul de faţă.

    Din stânga noastră coboară grohotişuri, iar poteca coboară spre râu. Sţim că undeva trebuie să dăm şi de o peşteră, un fir de apă ce coboară din stânga, pe bolovănişul înverzit ne atrage atenţia. Ne orientăm după simbolul de peşteră inscripţionat pe un arbore şi urmăm poteca ce urcă uşor, zărim apoi intrarea Peşterii cu Apă, nume dat de cursul de apă prezent în galerie. În lipsa frontalelor intrăm atât cât ne permite lumina naturală, ştim însă că în peşteră se află colonii de lilieci, de te întâlneşti cu ei fii blând cu lumina frontalelor şi bliţul aparatului de fotografiat.

     Revenim la marcaj şi continuăm spre amonte, pe poteca agăţată în stâncă ce ne conduce spre pereţii de calcar ce se ridică din apă, cheile îngustându-se, iar râul se strecoară printr-o cascadă ce cade în bazinele de calcar săpate de apă. Sălbăticia contrastantă a cheilor este pusă în valoare prin prezenţa unor trepte de piatră îmbrăcate în muşchi gros. Natura şi-a revendicat locul!

     Traseul continuă vreme de încă un sfert de oră printre pereţii de calcar, iar apoi peisajul începe să se schimbe încet, versanţii împăduriţi coborând până la apă. Până în acest punct am parcurs tarseul în aproximativ 2 ore de mers lejer, cu pauză de gustare şi poze. Hotărâm să ne întoarcem, căci obiectivul nostru a fost să vedem cheile, dar frumuseţea locurilor ne determină să planificăm o viitoare drumeţie, care să parcurgă întreg traseul, până în Anina.

    Cheile Gârliştei au fost o surpriză pentru noi, peisajul e variat şi sălbatic, asemănarea cu cheile Caraşului e încântătoare şi neaşteptată, iar traseul este foarte plăcut de parcurs. Un loc ce merită pus pe lista ta, dacă planifici să vii prin aceste părţi ale ţării!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: